Mr Arrogant {KTH} Book 1 (Tradusă in Româna)

Capitolul 39

"Mulțumesc, domnule, puteți păstra restul", i-am spus taximetristului, în timp ce i-am plătit drumul.

Am coborât din mașină și am zâmbit larg, uitându-mă în jur și trăgând aer în piept. 'A trecut mult', am gândit în timp ce cutreieram străzile. După cinci-șase luni, m-am întors înapoi în Seul!

Am mâncat la un stand de mâncare din apropiere, înainte de a mă decide să merg undeva. Am mers ceva în josul drumului și am ajuns în sfârșit la casa corectă. Am sunat și am așteptat ca ușa să se deschidă.

După câteva momente, clanța s-a mișcat și ușa s-a deschis larg, iar Mina stătea acolo. Fața ei a devenit inexpresivă și a stat împietrită, holbându-se la mine.

"Bună?" Am salutat-o și am clipit.

"H-Hyej-jin?" S-a bâlbâit ea, iar eu am zâmbit. Ea a țipat brusc și s-a izbit de mine, luându-mă foarte strâns în brațe.

"NU VISEZ, NU-I AȘA?! Chiar ești Hyejin?!" Mina a continuat să mă îmbrățișeze, legănându-mă violent.

"Yah yah! Poți să-mi dai drumul înainte să mor sufocată?" Am zis, iar ea m-a lăsat într-un final. Mi-a zâmbit larg, arătându-și dinții. I-am zâmbit înapoi.

"De ce nu m-ai sunat să-mi spui că o sa vi?!" A întrebat și a făcut un bot de copil.

"Ah... doar am vrut să te surprind. Nu mă lași să intru?" Am întrebat și am rânjit.

Ea a zâmbit ca o bleagă. "Intră, intră", a zis. Am intrat și m-am așezat pe canapea.

Mina s-a așezat lângă mine, zâmbetul rămânându-i pe față în timp ce se uita la mine. M-am uitat la ea și am râs. "Yah, de ce te uiți așa la mine?" Am întrebat.

"Nu știu, sunt doar foarte fericită că ești aici. Oricum, vi la școală în seara asta, nu? Pentru petrecerea de anul nou?" M-a întrebat Mina.

"Dap... Vreau să-i întâlnesc pe toți. Abia aștept să-l văd pe Taehyung! Dar... Nu sunt sigură cu ce să mă îmbrac deci..."

"Ah, nu trebuie să te îngrijorezi. Hai să mergem la cumpărături, repede!" A zis Mina entuziasmată. Am dat din cap și am zâmbit. Ne-am ridicat și am ieșit din casă, îndreptându-ne spre mall.

Era o petrecere de anul nou, dar parcă părea un bal pentru că ținutele trebuiau să fie rochii pentru fete și costume pentru băieți. Având în vedere că eu nu sunt bună la ales rochii, am rugat-o pe Mina să mă ajute. 

Am fost la cumpărături pentru trei ore sau cam așa ceva, înainte de a merge la o cafenea pentru o pauză.

"Yah, e ceva ce mă îngrijorează", i-am spus Minei.

"Ce este?"

"Dacă Taehyung nu apare la petrecere?" Am întrebat-o.

Ea s-a gândit pentru un timp, "Aish, sunt sigură că va veni. Nu gândi negativ."

Mi-am țuguiat buzele. "Nup... doar că sunt îngrijorată. Am cumpărat toate chestiile astea extravagante, dar dacă el nu o să apară, atunci ce rost mai are să merg la  petrecere."

Mina și-a încrucișat brațele, "Yah, tu vrei să te îmbraci frumos doar pentru Taehyung, nu-i așa", m-a tachinat ea, iar eu am zâmbit timid. "Bine, hai să mergem acasă să ne pregătim înainte să întârziem la petrecere."

Am dat din cap și ne-am îndreptat spre casă, având mâinile pline de pungi de cumpărături.

***

"Ajută-mă să trag fermoarul la spate", i-am spus Minei și ea m-a ajutat cu rochia mea. M-am întors spre oglindă și m-am examinat din cap până-n picioare. Nu arătam atât de rău. Purtam o rochie roz pastel, care se termina deasupra genunchilor și m-am accesorizat cu o brățară și un lănțișor argintiu cu o inimioară.