Mr Arrogant {KTH} Book 1 (Tradusă in Româna)

Capitolul 19

Orele s-au terminat, iar eu am ieșit repede din clasă. Am avut o zi proastă și nu voiam să merg altundeva decât acasă.

"Hyejin! Hyejin, iubito, așteaptă", Seojun a venit după mine. El m-a apucat ușor de mână și m-a întors cu fața spre el.

"Ce s-a întâmplat? M-ai ignorat tot timpul în clasă. Ești bine?" A întrebat el, îngrijorat.

"Nu-i nimic....eu doar.."

"Spune-mi", a început el, "E din cauza acelui nemernic Taehyung, din nou?"

Am oftat și am dat din cap.

"Ți-a zis ceva cât ați stat pe hol mai devreme?" A întrebat.

Am ridicat din umeri, "Lasă-mă doar să merg acasă."

Chiar atunci, Taehyung a trecut pe lângă noi, îndreptându-se spre dulăpiorul lui. "Așteaptă aici", a zis Seojun.

"Stai, Seojun. Ce?! Nu!" Am încercat să-l opresc, dar el deja îl apucase pe Taehyung de guler.

Taehyung a fost trântit de dulapuri și toată lumea a scos sunete de uimire la vederea noului elev luându-se la bătaie cu cel mai rău băiat din școală.

"Te avertizez, nu o răni pe Hyejin!" I-a țipat Seojun în față.

Taehyung se uita la el, "Ai terminat?"

Seojun i-a dat drumul. Taehyung și-a dat ochii peste cap și a plecat, mergând pe lângă mine, lovindu-mă cu umărul său în al meu. 

Am oftat. Toată lumea încă se uita la Seojun. El a venit spre mine, "Gata, totul e bine."

"Nu, doar ai înrăutățit lucrurile!" Am țipat la el și am fugit, îndreptându-mă spre casă.

***

Am ajuns în sfârșit acasă și am oftat. Conflictul dintre mine și Taehyung mă omoară. Noi ne certam mereu, dar el n-a fost niciodată atât de rece. O să mai vorbească cu mine?

Am decis să-mi 'șterg' toate gândurile și să merg la mine în cameră. Uitându-mă la calendarul de pe perete, m-am înveselit aproape instant. O să merg la bunica mea mâine. Entuziasmată, am sunat-o.

"Alo?" A răspuns ea.

"Halmeoni!" Am strigat-o veselă. "O să te văd mâine, nu-i așa?"

Dintr-o dată bunica mea a devenit tăcută. "Alo? Halmeoni, ești?"

"Hyejin ah..." a început ea, "A sunat mama ta mai înainte și a zis că nu poate ajunge mâine. Are treabă."

M-am simțit de parcă inima îmi era ruptă. Ce mod de a-mi face ziua și mai proastă. "Halmeoni..." lacrimi începeau să se formeze când am început să vorbesc, "Chiar vreau să te văd......ce să fac..."

"Este în regulă, fata mea", a zis și a tușit, "O să ne vedem în altă zi."

Am suspinat. Am continuat să vorbim încă puțin până când a trebuit să închidă pentru că aștepta un musafir să vină la ea acasă.

Era după-amiază, iar mama a ajuns într-un sfârșit acasă. A venit la mine în cameră, iar eu m-am prefăcut că îmi citesc carte. 

"Hyejin ah..." A zis și s-a așezat lângă patul meu.

A încercat să mă țină de mână, dar i-am împins-o. "Ce cauți aici? De ce nu rămâi la muncă, să muncești în continuare până mori!" Am țipat la ea. Voiam doar să-mi las furia să iasă. Aveam o zi proastă, iar ea tocmai a făcut-o și mai proastă.