Mr Arrogant {KTH} Book 1 (Tradusă in Româna)

Capitolul 16

După pauză, ziua a continuat normal. Dar apoi am realizat că m-am apropiat de Seojun. Având în vedere, că el nu prea știa coreeană, a trebuit să-i traduc unele chestii pe care le ziceau profesorii și să vorbesc cu el în engleză. A fost un lucru bun că știam engleză pentru că obișnuiam să fac meditații, la care mă obligau părinții să merg.

***

Ultimul clopoțel a sunat, iar școala se terminase, în sfârșit. Mi-am strâns repede lucrurile și abia așteptam să ajung acasă.

Eram pe cale să ies din clasă, la fel ca toți ceilalți, când cineva m-a oprit.

"Hei, Hyejin", m-a chemat Seojun. 

"Hmm?" 

"Vrei să luăm prânzul împreună?" A întrebat.

Am realizat că mi-am uitat banii de buzunar de la mama de dimineață pentru că m-am grăbit să ajung acasă la Taehyung.

"Naah... mi-am uitat banii pentru azi. Poate altă dată", am zis și m-am întors pentru a-mi continua drumul.

Seojun a venit lângă mine. "Ei bine, pot să-ți fac cinste?" 

"Nuuu, eu-" 

"Ah haide, să mergem!" A zis și m-a tras de mână, ieșind aproape alergând din clădire.

Ținându-mă în continuare de mână, m-a întrebat. "Unde vrei să mănânci?"

"Ughh.... oriunde", am răspuns, trăgându-mi ușor mâna dintr-a lui.

"Oh, scuze", a zis și a zâmbit sfios.

Am sfârșit mâncând într-un fast food dintr-un mall. Am comandat niște tăieței reci, iar el a cerut tofu iute cu orez.  

N-am așezat într-un loc liber și am început să mâncăm pentru că eram înfometați dat fiind că n-am mâncat nimic în pauza de masă.

Îmi sorbeam tăiețeii, când, brusc, Seojun s-a uitat la mine.

"Ce?" Am întrebat.

S-a uitat la colțul gurii mele. "E ceva chiar, adică acolo, în partea aia", a zis încercând să mă șteargă. A luat un șervețel și m-a șters într-un sfârșit la gură. Am devenit jenată și m-am uitat instant în jos, la mâncarea mea, neputând să mă mai uit la el. 

De-o dată, telefonul mi-a bipăit. Un mesaj pe kakaotalk. L-am deschis.

"Drăguță întâlnirea voastră huh." -Taehyung

M-am uitat prin jurul fast food-ului, căutându-l pe el, dar nu era de văzut. 

"Ce s-a întâmplat?" A întrebat Seojun.

Mi-am ridicat ghiozdanul. "Um, Seojun, trebuie să plec. Îți înapoiez banii mâine, okay, mersi." Am zis și am ieșit în grabă.

Am ieșit din mall, dar Taehyung tot nu era de găsit.

"Unde ești? Nu mă urmări, urăsc oamenii care se țin după mine oriunde merg!" -Hyejin

N-am primit niciun răspuns. Am oftat și am început să merg spre casă.

Când eram la jumătatea drumului spre casă, simțeam că cineva mă tot urmărește. M-am întors să mă uit în spate, dar nu era nimeni. 

Mi-am grăbit pasul și am intrat pe alee.

Brusc, corpul meu a fost împins cu multă forță și am fost țintuită de perete. 

Eram pe cale să țip, dar el și-a folosit palma să-mi acopere gura. El avea o expresie serioasă și nu a clipit nici măcar o dată cât s-a uitat în ochii mei.

Apoi, dintr-o dată, încruntătura lui s-a schimbat într-o expresie veselă și mi-a oferit un zâmbet, "Buna, pabo Jinnie."

Taehyung mi-a dat în sfârșit drumul, lăsându-mă în jos, am respirat greu. "Yah! Pentru ce a fost asta?!" Am zis și mi-am scuturat palmele.

Și-a băgat mâinile în buzunar și a ridicat din umeri. "Un mod distractiv de a saluta pe cineva", a zis și a chicotit ușor.

"Ce faci aici?" Am întrebat.

"Am vrut să te deranjez", m-a luat el peste picior.

"Cât de tipic pentru tine, Kim Taehyung", am zis, dându-mi ochii peste cap și continuându-mi drumul spre casă, când am realizat că el mă urma.

"Cum a fost întâlnirea ta? V-ați apropiat destul de repede voi doi, huh? De ce ți-a atins fața? Ce ați mâncat? El ți-a făcut cinste?" M-a atacat Taehyung cu întrebările.

M-am oprit din mers și m-am întors spre el. "De ce îmi pui atâtea întrebări?"

"Doar vreau să știu.. pentru distracție", a zis.

"Ești gelos pe mine și Seojun? Mă placi, nu-i așa. Huh, Kim Taehyung?" L-am tachinat.

"Yah! De ce mi-ar plăcea de tine. Nu ești nici măcar drăguță sau atractivă în primul rând..." A zis.

Zâmbetul meu începuse să dispară și m-am uitat în altă parte, apoi am continuat să merg acasă încet.

El a devenit neexpresiv din cauza reacției mele. "Yah, nu ești rănită de ceea ce am zis, nu?"   

"Nup.... știam și eu că nu sunt drăguță, deci nu mă prea deranjează" , am zis și am mers în față.

Am ajuns la casa mea, iar Taehyung încă mă urmărea. M-am întors cu fața spre el.

"Du-te acasă", am murmurat. 

"De ce ești dintr-o dată tristă? Ești supărată pentru că te-am insultat?" A întrebat.

"Nu.." Am zis și am descuiat ușa.

Am intrat în casă și eram pe cale să închid ușa, când el a oprit-o brusc.

"Lasă-mă să intru", a zis.

"Nu, doar pleacă acasă", am spus.

El a dat buzna înăuntru și s-a trântit pe canapea.

Am oftat. Nu e niciun mod de al opri pe acest copil. Din fericire, părinții mei nu erau acasă. Am decis să-l las în pace și am închis ușa.

"Dă-ți pantofii jos mai întâi, copile", am zis și am mers spre camera mea, iar el m-a urmat.

"Yah! N-am spus niciodată că poți intra în camera mea!" Am țipat.

M-a ignorat pentru că era prea fascinat de toate jucăriile de pluș pe care le aveam pe rafturi. "E un leu!" A exclamat și mi-a arătat jucăria, ca un copil mic. 

Am vrut să zâmbesc, dar eram încă nervoasă pe el pentru că m-a făcut urâtă.

M-am așezat pe marginea patului meu, iar el s-a pus în fața mea. "Încă ești supărată pe mine?" M-a întrebat și și-a înclinat capul într-o parte.

Mi-am ridicat o sprânceana și mi-am încrucișat brațele. "Nu știu."

El s-a bosumflat. Și am fost destul de uimită pentru că nu mi-a mai arătat niciodată până acum partea lui drăguță. "Lasă-mă să te înveselesc!" A zis.

"Dadadada, mă rog", am răspuns, neamuzată.

"Asta e tare! Îți promit!" A zis și și-a ridicat mâneca cămășii până peste cot, la mâna dreaptă, descoperind două alunițe micuțe. Extraterestrul ăsta, pe bune.

"...Vezi tu, aici am două alunițe, nu? Când apuc pielea dintre ele, devine un elefant!" A zis și mi-a arătat. 

Eram șocată (săraca de ea, la ce să se mai aștepte de la Kim Taehyung?), chiar arăta ca un elefant și era oarecum drăguț. El a început să facă sunete ciudate de elefant și nu m-am putut abține, decât să râd de asta. 

El a zâmbit.

Dintr-o dată, am auzit ușa de la intrare descuindu-se. Rahat.

Taehyung și cu mine am înghețat.

"Părinții tăi sunt acasă?" A întrebat.