Ce se întâmplă când fata cea bună întâlnește băiatul rău? Lee Hyejin ezită sa meargă la școală din cauza unui anumit Kim Taehyung - Copilul notoriu din școală, cunoscut ca un bătăuș și un rebel.
Taehyung și Hyejin întotdeauna se ceartă când se î...
Următoarea dimineață, toată lumea era adunată pe terenul taberei. "În regula, elevi, veniți aici", ne-a chemat antrenorul. Ne-am târât cu toții rucsacurile și am mers spre el.
"Eu sunt Soohyun. Voi fi antrenorul vostru pentru această excursie de trei zile și doua nopți", a vorbit el, iar noi nu am spus mare lucru.
"Bine, copii. Acum duceți-vă și lăsați-vă lucrurile într-o parte a terenului, apoi veniți înapoi și formați un cerc. Ne vom juca un joc pentru a ne dezmorți", ne-a ordonat el, iar noi am făcut ce a zis.
Ne-am adunat înapoi și ne-am așezat pe iarbă, formând cercul.
"Okay. Când zic 'împrăștierea', voi va trebui să vă schimbați locurile între voi și să vă așezați cât de repede posibil, fără să stricați cercul. Apoi, vom juca un joc în care va trebui să spuneți numele colegului din dreapta voastră și să dați mâna cu el sau ea. Vom face asta de câteva ori", a spus antrenorul.
Am dat cu toții din cap în semn că am înțeles. "ÎMPRĂȘTIEREA", el a strigat, iar noi am fugit și ne-am așezat la nimereală într-un cerc. Persoana din dreapta mea era Hoseok. Toată lumea s-a jucat lejer jocul, știindu-ne numele unul celuilalt, unii au făcut și strângeri de mână mai speciale. Fiecare încerca să vină cu idei cât mai amuzante pentru a da mâna. A fost destul de distractiv.
"În regulă, ultima rundă. Împrăștierea!"
Am început din nou să alergăm, porniți să găsim un loc. Am găsit până la urmă un loc liber și m-am așezat repede. Seojun s-a așezat în stânga mea și i-am zâmbit. Câteva momente mai târziu, toată lumea era așezată, iar eu m-am întors să văd cine stătea în dreapta mea.
Am înghițit în sec, era Taehyung.
"Okay, Hyejin. Poți începe tu", a zis antrenorul. Ugh, rahat. Seojun și cu mine am schimbat câteva priviri. N-am îndrăznit să mă uit la Taehyung.
Ceilalți au bătut din palme, făcând un ritm, iar eu trebuia să-i spun numele pe acel ritm și să dau mâna cu el.
((Clap-Clap)) "Kim-Tae-Hyung", am zis încet.
M-am întors spre el și mi-am ridicat mâna pentru o strângere simplă. El mi-a scuturat mâna repede și s-a întors în cealaltă parte repede spre persoana din dreapta lui.
Am expirat ușurată când jocul s-a terminat. Am mers cu toții pentru o pauză de apă.
Cinci minute mai târziu, ne-am întors pe teren.
Ni s-a spus să ne facem corturile , fetele în partea stângă a terenului, iar băieții pe cealaltă jumătate.
După asta, ne-am îndreptat spre terenul de baschet.
"Bine, copii", vorbea antrenorul, "Acum vom avea activitatea de gătit în aer liber, dar mai întâi o să vă pun în echipe."
"Mina, Jin, Jungkook, Shinhye, Jongsuk vor fi grupul 1..."
Erau 7 echipe formate, iar persoanele rămase sunt eu și cei care vor face parte din echipa mea. Am zâmbit când l-am văzut pe Seojun.
Colegii mei de echipă erau Seojun, Jimin, Hoseok. Oh, mai e unul. Inima mea a ratat o bătaie când mi-am dat seama că el va fi în același grup cu mine.
Taehyung.
"Eh, hei, omule", Jimin și-a pus mâna pe umărul lui Taehyung.
"Ești prea scund ca să-mi pui mâna pe umăr", i-a zis Taehyung. Jimin și-a luat imediat mâna și și-a băgat-o în buzunar.
Eu și Taehyung am schimbat câteva priviri, dar am încercat cu tot sufletul meu să evit ciudatul contact vizual.
Trebuia să ne adunăm cu grupurile noastre, iar Seojun stătea aproape de mine. El a zis doar în cazul în care Taehyung mă va răni, el să fie acolo să mă protejeze. Mi-am dat ochii peste cap pentru că era prea implicat în asta.
"Bine, acum trimiteți reprezentantul echipei să ia echipamentele necesare pentru a găti", a zis antrenorul Soohyun. Hoseok și Jimin au arătat cu degetul spre mine.
Am oftat și eram pe cale să plec, dar Seojun mi-a zis să stau și s-a dus el să le ia.
"Iubitul tău este foarte util, huh", m-a tachinat Jimin.
"Mda, de asta el are o prietenă și tu nu", i-am răspuns.
"Yah, tu!" Jimin era pe cale să comenteze înapoi, dar Seojun s-a întors cu echipamentele .
Ne-am așezat într-un colț al terenului și am aprins cubul de ceară. (habar nu am ce înseamnă asta, dacă știți voi....vă rog, luminați-mă) Cu 'micul nostru cuptor', am pus apă la fiert.
"Ah da, am uitat tăiețeii instant și hotdogii", a zis Seojun. Hoseok și Jimin l-au urmat pe Seojun să ia ingredientele, lăsându-ne pe mine și Taehyung singuri.
Era ciudat, Taehyung se uita în altă parte, iar eu tot mișcam oala cu apă, prefăcându-mă că verific dacă focul este încă aprins.
Chiar atunci, am dat peste oala mică din metal și, din nefericire, s-a răsturnat, iar acea apă fiartă s-a vărsat peste mâna mea.
"Aaagggh!" M-am speriat când apa mi-a atins pielea. Taehyung s-a întors și m-a văzut pe mine în dureri.
"Yah, ce s-a întâmplat?" El a întrebat și a văzut oala de metal răsturnată și mâna mea opărită. "Oh Doamne..." el m-a apucat de braț și m-a făcut să mă ridic. Ia cerut permisiunea antrenorului de a mă duce la camera medicală.
**
"Ouch!" M-am plâns. Taehyung îmi presa mâna opărită cu un prosop umed un pic prea tare.
"Okay, bine. O să fiu atent", a zis. Odată ce arsura s-a mai 'răcit', m-a dat cu paracetamol și mi-a înfășurat zona opărită în pansament. (oook, voi prefera să cred că în țara autoarei paracetamolul exista și în formă de cremă...)
"Gata", a zis el și mi-a mângâiat ușor mâna, iar eu eram oarecum amețită.
"Mersi", am spus și am ieșit împreună din camera medicală, mergând înapoi pe terenul de baschet.
**
"Hyejin!" M-a chemat Seojun când m-a văzut întorcându-mă. M-a luat ușor de mână, "Ce s-a întâmplat?"
"Nimic, doar m-am ars puțin. Ar trebui să fie bine", am zis și am zâmbit puțin.
L-am văzut pe Seojun uitându-se urât la Taehyung.
Am continuat să gătim ca până acum. Câteva minute mai târziu, am terminat și ne-am pus cu toții să mâncăm.
"Spune aaa", mi-a zis Seojun.
Am zâmbit, am deschis gura, iar el m-a hrănit.
"Ooo, ce drăguț", și-a bătut Jimin joc de noi din nou.
"Yah, Taehyung, spune aaa", a zis Jimin și a luat o lingură plină de mâncare de fasole și i-a dus-o spre gură. Taehyung și-a dat ochii peste cap.
Am zâmbit, dar atenția mea a fost îndreptată spre Taehyung, care nu se prea distra.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
**Ughhhh Gif-ul ăla mă omoară. Cum poate fi un om atât de frumos? Adică, serios. E atât de perfect, n-am cuvinte. Încerc să nu plâng, gândindu-mă la faptul că nu vor veni niciodată în România. Dar HEI speranța moare ultima, nu? Nu? :((((((((
