Capitolul 17

4.2K 398 19
                                    

Brusc, am auzit ușa de la intrare deschizându-se. Rahat.

Taehyung și cu mine am înghețat.

"Părinții tăi sunt acasă?" A întrebat el.

"Hyejin?" Am auzit-o pe mama, strigându-mă din sufragerie.

Am sărit din pat, panicându-mă. Îi puteam auzi pașii îndreptându-se spre camera mea. 

"SUB PAT", i-am șoptit lui Taehyung și s-a ascuns repede acolo, în timp ce eu am luat o carte și m-am prefăcut că o citeam.

Clanța ușii s-a mișcat și mama a intrat în cameră. "Hyejin ah? Cum a fost la școală?"

Mi-am ridicat privirea din carte. "B-bine, ai venit devreme azi acasă", am zis. Vorbeam cam bâlbâit pentru că eram destul de agitată.

Mama a venit și s-a așezat pe pat lângă mine, am înghițit în sec. 

"Am vești bune pentru tine!" A spus ea.

"Ce e, mama?"

"O să o vizităm pe bunica weekend-ul ăsta!" A zis, iar ochii mei s-au mărit. Am țipat entuziasmată.

"Serios? Mamă, vorbești serios? Weekend-ul ăsta? Nu lucrezi? Oh, Doamne!" Am îmbrățișat-o pentru că eram așa fericită.

"Dap", a zis mama și m-a bătut ușor pe spate, "Nu trebuie să o suni pentru că i-am spus eu deja și abia așteaptă să te vadă."

I-am dat drumul și am zâmbit larg. Mama m-a ciupit de obraji.

"De ce ai venit așa devreme, totuși?" Am întrebat.

"Pentru că am terminat o mare parte din treabă, ca să am weekend-ul liber să o vedem pe bunica. Dar acum o să merg la supermarket să cumpăr câte ceva pentru cină", a zis ea.

Am dat din cap și ea a ieșit.

Mi-am pus cartea la loc pe raft și m-am aruncat pe pat. Am oftat și mi-am închis ochii să dorm.

Dintr-o dată am auzit un sunet venind de sub pat, de parcă cineva sforăia. Ochii mei s-au deschis imediat. 'Taehyung!'

M-am uitat sub pat. L-am văzut pe Taehyung, care a adormit repede în acel loc, îmbrățișând leul meu pluș.

Cum poate dormi acest copil într-o astfel de situație.

Mă gândeam dacă doar să-l trezesc normal sau să-l trezesc într-un mod mai distractiv. 

"AAAAAAAARGGHH!" Am urlat, iar el s-a trezit instant șocat, lovindu-și capul de bara metalică de sub pat.

"Auu..." a zis el, iar eu m-am tăvălit pe jos de râs. S-a târât de sub pat și s-a rezemat de el, frecându-și capul în locul unde s-a lovit de bara de metal, iar cu cealaltă mână încă îmbrățișând leul meu de pluș.

"De ce ai țipat?" A întrebat, cu ochii pe jumătate deschiși.

"Pentru distracție", am spus și am rânjit. Și-a dat ochii peste cap. "Te poți duce acasă acum, mama mea a plecat la cumpărături. Mai bine du-te, înainte să se întoarcă."

El s-a văitat, frecându-și în continuare capul.

"Yaahh... Mă doare capul din cauza ta, proasto", a mormăit, cu vocea sa adormită.

M-am apropiat de el și i-am masat locul în care s-a lovit. "Așa, mai bine?"

El doar și ridicat mâna, arătându-mi semnul de 'ok', iar apoi ochii lui s-au închis din nou și corpul lui și-a pierdut echilibrul.

Capul lui odihnindu-se acum pe umărul meu. 

(De aici capitolul 17 s-a șters, iar autoarea a făcut un mic rezumat pentru următoarele lucruri întâmplate, dar le-a narat, nu a mai povestit din perspectiva personajului. Așa o să fie și la capitolul 18. Îmi pare rău >.<)

Hyejin a fost flatată și a devenit rușinată, așa că i-a spus lui Taehyung să plece acasă, iar înainte să plece acesta i-a luat unul dintre leii ei de pluș.

A doua zi la școală, Hyejin stătea singură în pauza de masă când, brusc, a venit Taehyung și i s-a așezat la masa ei împreună cu Mina, Jungkook și Jimin. 

Apoi Seojun a venit și li s-a alăturat la masă, dar Taehyung era enervat de prezența lui. Așa că acesta a devenit nepoliticos cu Seojun. 

Hyejin i-a luat apărarea lui Seojun și s-a certat cu Taehyung. El s-a enervat și a început dintr-o dată să țipe la ea, reducându-i la tăcere pe toți ceilalți din cantină. 

Capitolul se termină cu Hyejin fugind afară din cantină, în lacrimi. 


**1000 VIZUALIZĂRI. ADICĂ 1K. ADICĂ UNU ZERO ZERO ZERO. NU CRED, EU NU CREEEED. AAAAAAAAAAAAAAAA. ÎNCERC SĂ NU MĂ TRANSFORM, OK, EU CHIAR ÎNCERC. DOAMNEEEE, AM NEVOIE DE APĂ SFINȚIĂ. VĂ IUBESC. ❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤❤💟💟💟Ah și Kookie era prea drăguț aici ca să nu-l pun. Îmi pare rău, TaeTae.

 Îmi pare rău, TaeTae

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Arrgh. Încă îmi pare rău că autoarea n-a mai rescris capitolul ăsta, s-au șters cele mai interesante părți 😢😢😢. Ah, și scuze că am fost o leneșă și nu am mai tradus weekend-ul ăsta, doar că am răcit și mi-a fost cam rău și foarte leeeene. Sper că puteți ierta acest extraterestru, care răcește fix când se încălzește afară -.- pentru că why the fuck not? Mda, sunt ok, nu plâng :") 

Mr Arrogant {KTH} Book 1 (Tradusă in Româna)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum