Mr Arrogant {KTH} Book 1 (Tradusă in Româna)

Capitolul 38

"Lee Hyejin, ești gata?" A strigat mama mea din sufragerie.

"Viiin", am răspuns. Era dimineața devreme când a trebuit să plec. Mi-am luat geanta și am târât valiza, ieșind din camera mea și i-am văzut pe părinții mei așteptându-mă la intrare.

"Să mergem. Nu ai uitat nimic, da?" M-a întrebat tata și am dat din cap. Ai mei au ieșit din casă și i-am urmat încet cu inimă grea. Asta este, nu o să mai văd niciodată casa asta pentru că o să fie vândută.

"Hyejin, grăbește-te, dacă nu ajungem la timp, pierdem zborul", mi-a zis mama. Mi-am grăbit pașii spre poartă și am ieșit afară. Mama a încuiat poarta și m-am mai uitat la casă, încercând din greu să nu plâng. Mama a observat asta și m-a bătut ușor pe spate pentru a mă înveselii.

Am luat un taxi până la aeroport și am ajuns pe la șase. Mai aveam o oră înainte de îmbarcare și am așteptat cu răbdare plecarea. Nu m-am putut abține și mi-au dat lacrimile, nevenindu-mi încă să cred ca părăsesc Coreea.

Curând, am intrat în avion, când am primit un mesaj dintr-o dată pe telefon. Era de la Taehyung.

"Să ai un zbor plăcut, nu uita să mă suni." -Taehyung

Am zâmbit, simțindu-mă mai bine după ce l-am citit.

"Mersi, să nu întârzi la școală. Trebuie să plec acum, pa."-Hyejin

***

Câteva ore mai târziu, avionul a aterizat în siguranță. Am ieșit din aeroport și am căutat o parcare de taxiuri.

M-am uitat în jur și erau multe tipuri de oameni diferiți, vorbind fluent engleză. Eram destul de îngrijorată pentru că nu vorbeam atât de fluent, dar știam engleza de bază.

"Hai să ne vedem noua casă, Hyejin ah", a zis tata, în timp ce un taxi s-a oprit în fața noastră. Am mers cu el tot drumul până acolo. Împrejurimile în America erau toate noi pentru mine. Toate semnele erau în engleză și lucruri de genul.

Cam o oră mai târziu, am ajuns la casa noastră. Am coborât din mașină și am fost uimită când am văzut-o. Era o casă mare cu un acoperiș alb și cam totul era alb pe dinafară. Avea trei etaje și era o mașina Maserati parcată afară. Am realizat că semăna puțin cu cea a lui Taehyung.

M-am uitat la ea și de abia mai clipeam. "Asta chiar e casa noastră?" Mi-am întrebat părinții. 

Mama a chicotit, "Da, scumpo. Hai să intrăm să vedem camerele."

Am intrat în casă și era minunat. Era cald în interior și totul era decorat frumos. M-am trântit pe canapea și am deschis televizorul. Era uimitor. 

"Hyejin ah, hai să-ți vezi camera mai întâi", m-a chemat mama.

Am urmat-o la al doilea etaj și am deschis ușa camerei mele. Am țipat când am văzut că pereții erau roz pastel - era culoarea mea preferată! Am alergat și am sărit în pat, era așa confortabil.

Mama a zâmbit la mine. "Dă-i drumul și despachetează-ți lucrurile. Merg să gătesc ceva să mâncăm", a zis ea și am dat din cap.

M-am așezat cum trebuie în pat și m-am uitat în jurul camerei care era mai mare decât cea din vechea casă. Mutatul nu a fost o idee atât de rea până la urmă, dar tot îmi lipsea Taehyung și toți ceilalți, plus Coreea și mâncarea de acolo.

Am făcut un pui de somn și m-a trezit soneria telefonului meu. M-am întins după telefon și mi-am mijit ochii uitându-mă la numele persoanei care mă apela, înainte de a răspunde.