Mr Arrogant {KTH} Book 1 (Tradusă in Româna)

Capitolul 29

Orele s-au terminat și din nefericire pentru mine, am detenție. Am mers să-i spun domnului Kim și am fost trimisă în clasă.

"Intră", a zis el, iar eu am pășit în sala de detenție și am oftat. A închis ușa și a încuiat-o.

Atunci, l-am văzut pe Taehyung dormind pe o bancă în mijlocul clasei. Și, din nou, nu sunt singură la detenție. Am zâmbit și am mers spre el. Am vrut să mă așez lângă el, când un gând mi-a venit brusc în minte.

'Choi Mina'

Nu, nu ma pot apropia de Taehyung. N-o pot trăda pe Mina.

Am oftat și am mers să mă așez altundeva. Am tras ușor un scaun și m-am așezat, odihnindu-mi capul pe bancă.

Bine, sincer, ar trebui să spun că am niște sentimente pentru Taehyung, Doar câteva. Știu că e o persoană rece și rea. Dar când e drăguț, e cu adevărat. Știind că și Mina îl place, încerc din răsputeri să stau departe de Taehyung ca să nu mă îndrăgostesc și s-o trădez pe ea. Nu pot, Mina e prietena mea cea mai bună.

Am continuat să mă gândesc la asta, iar ochii mei începeau să se înlăcrimeze, până când cineva a bătut din palme brusc în fața mea și m-a speriat.

"Bună?" A zis Taehyung.

"Oh, hei", i-am răspuns și am forțat un zâmbet.

El s-a pus lângă mine, iar eu m-am simțit incomod, mi-am îndreptat spatele și m-am dat puțin mai încolo, asigurând o distanță bună între noi.

"De ce ești și tu aici?" A întrebat el.

"Am întârziat, îți amintești?" Am răspuns.

"Tch, de ce tot întârzii zilele astea", a zis și m-a împuns cu degetul în braț, iar eu m-am dat mai departe.

"Eu sunt aici pentru că am fost prins vandalizând catedra profesorilor din nou. Ghinion, huh", mi-a spus el.

Am forțat din nou un zâmbet și l-am ignorat, mutându-mi privirea. Am apucat agitată marginile scaunului meu.

"Yah, lasă-mă să-ți văd mâna", a zis.

M-am panicat și l-am ignorat din nou. El mi-a luat mâna care avea urma roșie. Mi-am tras-o repede.

S-a uitat la mine confuz. "Doar voiam să văd, ce în neregulă cu tine?"

Mi-am mușcat buza și m-am uitat în jos. "Nu trebuie s-o faci. Sunt bine", am zis.

"Yah... de ce ai fost pedepsită? E pentru că ai ajuns târziu acasă noaptea trecută?" M-a întrebat.

Am dat ușor din cap, dar nici nu m-am uitat la el.

"Ești foarte ciudată azi, pabo Hyejinnie", a zis și mi-a examinat fața.

"Doar lasă-mă, am nevoie de odihnă", am zis și mi-am pus capul pe bancă. Și-a pus și el capul jos în timp ce se uita la mine. Nici nu mă pot odihni simțindu-i prezența aproape de mine. Se simte atât de greșit.

M-am dat bătută și m-am întors spre el, ochii mei puțin înlăcrimați. Pur și simplu nu pot masca sentimentele astea.

"Ești bine?", m-a întrebat, uitându-se în continuare la mine, "Ești așa neobișnuită."

"Taehyung ah..." Am zis.

"Ce?" A răspuns el.

"De acum înainte, poți să stai departe de mine? Adică, să nu mai vorbim de loc sau să mâncăm împreună în pauza de masă. Iar eu o să încerc să nu mai iau detenții în același timp cu tine", i-am spus, încercând să-mi țin lacrimile. Sincer, nici nu știu de ce lăcrimam de la bun început.