Mr Arrogant {KTH} Book 1 (Tradusă in Româna)

Capitolul 27

Era prima oră, aritmetică. Profesorul a ajuns, dar locul de lângă mine era gol, Seojun nu a venit încă în clasă.

M-am simțit puțin vinovată. Mi-am odihnit capul pe bancă mai mult de jumătate de oră, gândindu-mă la diferite chestii.

Plictisită, i-am cerut voie profesorului să mă lase să merg la baie și am ieșit din clasă.

Am sfârșit plimbându-mă prin școală și l-am zărit pe Seojun jucându-se baschet de unul singur în curte. Am mers aproape de teren și m-am așezat pe o bancă, uitându-mă la el cum dribla mingea. Imediat după, el m-a observat.

A pierdut controlul mingii și aceasta a venit rostogolindu-se spre mine. Am zâmbit puțin și am ridicat-o. Am mers aproape de el și i-am dat-o, iar el se holba la mine.

"Poftim", am zis când i-am dat mingea în mână. El a luat-o și m-a ignorat.

Am oftat. E încă supărat pe mine, presupun.

"Seojun?", l-am chemat, din nou el m-a ignorat și a continuat să se joace cu mingea.

"Seojun, trebuie să vorbesc cu tine", am zis eu cu fermitate, el s-a oprit din driblat și s-a întors spre mine, așteptând să continui să vorbesc.

M-am mai apropiat de el. "Îmi pare rău. Eu încă vreau să fim prieteni", am zis, "Poți, te rog, să nu fi așa?"

El a râs sarcastic și a dat drumul mingii, venind cu câțiva pași mai aproape de mine. M-a apucat de umeri și s-a uitat în jos la mine, ochii lui erau puțin înlăcrimați.

"Pot să nu fiu așa? La ce te referi prin 'așa'? Știi că eu sunt 'așa' din cauza ta?!" El a început să se enerveze și m-a scuturat violent.

Lacrimi începeau să mi se formeze în ochi. L-am lăsat să-și verse nervii pe mine, era vina mea.

"....eu te-am plăcut cu adevărat. Am ținut la tine, iar apoi tu îmi spui că doar m-ai folosit?!" Mi-a țipat el în față.

"Dă-i drumul."

O mână m-a apucat de braț și am fost trasă din strânsoarea lui Seojun.

Taehyung i-a dat o privire rece lui Seojun, încă ținându-mă de braț. Brusc, Seojun m-a apucat de cealaltă mână și a încercat să mă tragă de lângă Taehyung.

"Dă-i drumul la mână, Lee Seojun", Taehyung l-a avertizat.

"Trebuie să vorbesc cu ea, nu te băga, Kim Taehyung", i-a zis Seojun. M-am uitat neajutorată la ei, încercând să-mi trag mâinile din ale lor, dar mă țineau prea strâns.

"Nu ar trebui să-ți verși nervii pe ea. Nu o poți obliga să te iubească", a vorbit Taehyung cu fermitate.

Seojun s-a uitat urât la Taehyung, înainte de a-mi da ușor drumul la mână și de a se uita în altă parte. Lacrimile mi-au curs în timp ce mă uitam la el. Taehyung apoi m-a târât de pe terenul de baschet.

**

Am mers la casa scării și ne-am așezat pe trepte.

"Ești bine?" A zis Taehyung, în timp ce mă mângâia pe spate.

Am oftat.

"Voiam doar să-l fac să-și verse furia asupra mea. Sunt curioasă de cum se simte el", am zis.

"Și apoi vrei să te lași să suferi?" M-a întrebat și și-a ridicat o sprânceană.

Am rămas tăcută. "Nu trebuie să-ți pese", i-am răspuns și mi-am dat ochii peste cap.