Black

Prolog

Totul e negru.Cerul e negru.Pamantul e negru.Oamenii din jurul meu sunt umbre ce rasar din alte umbre.Lumea nu mai e asa cum o stiau strabunii.Nu mai are speranta.Oamenii au ajuns suflete ratacite,pierdute in labirintul intunecat al grijilor,fricii si al durerii.

Lumea s-a schimbat intr-o zi,acum sute de anii,cand cerul a devenit rosu iar pe el s-au putut zari fiinte inaripate,negre,Furiile.Aceste zeite ale infernului au fost doar inceputul.Inceputul unei lungi domnii a intunericului.Timp de cateva luni aceste fiinte au rapit oameni,omorat copiii sau adultii si au provocat haos printre oameni.Dupa atatea luni au aparut ei,asa zisii Zei ai Olimpului.

Au fost crezuti mituri,legende de demult.Povesti spuse de catre parinti copiilor lor sau lectii de istorie la scoala.S-a dovedit a nu fi asa.Au distrus tot ce au gasit in cale.Au distrus intreg Pamantul.Sub domnia lor infernala s-a instaurat nelinistea in sufletele oamenilor.Frica e ceva ce acum tine locul a multe alte sentimente.Nimeni nu indrazneste sa mai spuna nimic.Frica i-a facut pe multi sa isi piarda vocea.Oamenii nu mai sunt ce erau candva.Sunt umbre sterse si palide.Sunt morti vi ce nu stiu decat ce inseamna munca pentru acesti zei ce stau pe tronurile lor fastuoase si comanda Lumea.

Multi au incercat sa se rascoale,sa aduca o schimbare dar nimeni nu a reusit.Toti au murit.Au murit cu lacrimi in ochi si durere in suflet ca mai apoi sa devina suflete pierdute in Tartar.Nimeni nu a reusit sa faca nimic.Nimeni nu a reusit sa schimbe nimic.Multi altii au incercat sa negocieze cu acesti zei ai Infernului.Raspunsul a fost unul singur la fiecare incercare "Oamenii sunt ca valurile.Se ridica din mare si merg precum o sageata spre tarm,spargandu-se.Nu merita atentia zeilor.Ei doar se nasc,traiesc si asteapta sa moara."

Un singur om i-a sfidat pe zei pana la capat.La acea afirmatie le-a raspuns zeilor "Oamenii reprezinta mai mult decat valuri.Oamneii nu asteapta sa moara.Ei isi traiesc fiecare clipa din viata ca si cum ar fi ultima tocmai pentru ca stiu ca vor muri iar la final nu regreta nimic.Oamenii reprezinta viata voastra.Fara noi care sa credem in mituri si legende voi nu ati exista."

Desigur,pedeapsa a fost moartea.O moarte provocata de insusi Hades.Moartea acelui om a fost data ca si exemplu generatiilor intregi si continua astfel.Copiii invata aceasta poveste inca din fasa.Ajung sa o stie pe de rost.Dar ceea ce nu stiu este ultimele vorbe alea omului "In urma unor valuri vin altele si altele,la nesfarsit pana cand unul se inalta mai mult decat celelalte.Este mai maret si mai puternic decat celelalte.Desi eu mor,vor urma altii ca mine.Sunt doar un val mic dar candva va urma unul mare,gigantic si de o splendoare nemaivazuta."

Bunica mereu imi spunea povestea acelui om.Ea o stia de la parintii ei iar ei de la parintii lor.In familia mea s-a transmis din generatie in generatie pana la mine.Pana cand am ramas doar eu.Eu,singura intr-o lume plina de umbre.Numele meu e Angela Black.Nu sunt diferita de restul.Nu cu mult cel putin.Am ramas orfana la varsta de 7 ani.Parintii mei au murit intr-o alta rascoala impotriva zeilor,la fel ca si restul familiei.Eu am reusit sa fug,sa scap de soarta cruda a celor apropiati mie.In prezent am 25 de ani si inca ma ascund.Un timp am fost cautata de catre Furii,dar dupa cateva luni am fost crezuta moarta.Culmea,din moment ce Hades ar fi trebuit sa stie adevarul.La fel ca si restul oamenilor,frica a incoltit in mine si am ajuns sa ma ascund pana acum.

Aceasta e povestea mea,povestea unei luptatoare.Unei luptatoare ce a avut de ales intre dragoste si semenii ei.Povestea unui val ce s-a ridicat altfel din mare.