Black

Dar el?

~~~Hades~~~

Nu o pot gasi deloc pe umanoida aceea,chiar daca incerc sa o chem prin intermediul cristalului.Nu mai am absolut nicio legatura cu ea ceea ce ii face gasirea si mai grea.

Am crezut ca a plecat sa elimine asasinul ce pandea de dupa coltul cladirii pe langa care urma sa trec,dar nu s-a mai intors.Nu mi-am facut griji in prima faza,nu ca acum mi-as face,dar mi-am terminat patrula iar mediocritatea nu s-a intors.

Nu cred ca a fost omorata,sansele sunt slabe caci daca ar fi fost asa ar fi trebuit sa mai gasesc doar cristalul din ea,dar desigur ca am facut in asa fel incat acel cristal sa ii ofere o oarecare doza de putere pentru a ma asigura ca nu voi pierde un gunoi valoros precum ea.

Si totusi,iata-ma pe tronul meu gandindu-ma la mizeria aceea,in timp ce ar trebui sa ma gandesc la alte lucruri.

Oftez,ma ridic de pe tron si ma intorc spre una dintre umbre,tragand-o din locul in care se afla si aruncand-o la picioarele mele.Ma uit furios la el si ii dau un picior in stomac,soldatul-umbra zburand pana dincolo de bariera ce imi proteja tronul.

"O veti gasi oriunde ar fi!" ii ordon,strigand astfel incat probabil tot palatul mi-a auzit vocea.

Ma retrag in camera mea intunecata si le cer slugilor nefolositoare sa nu fiu deranjat de nimeni.

Ma indrept spre patul mare,din lemn negru,din mijlocul camerei si ma trantesc in el facand ca asternuturile din matase rosie sa imi contureze corpul in perfectie,punandu-mi in evidenta armura neagra din care umbrele continua sa iasa din cauza furiei.

Nu voi lasa ca un specimen atat de rar de umanoid sa imi scape printre degete,nu cand am gasit insfarsit pe cineva care sa imi poata face fata intr-un duel,chiar si verbal.

Inchid ochii si ma gandesc la primele dati in care am avut tangenta cu acea creatura nemernica.Prima zi,daca imi aduc bine minte,a fost cand s-a ascuns de mine si de soldatii mei,inpadure.Proasta a crezut ca nu imi voi da seama de prezenta sa daca se ascunde printre umbre,cocotata intr-un copac.L-am pus pe soldatul mai slab sa o prinda dupa ce vom pleca,dar nu m-am gandit ca se va ajunge la o lupta si nu m-am gandit nici intr-atat de departe incat sa indraznesc sa cred ca il va ucide.Trebuie sa recunosc ca a facut ceva ce niciun fir de praf nu a mai indraznit sa faca,sa ucida un soldat de-al unui zeu.

Oftez si ma rasucesc in pat,stand pe-o parte.Imi aduc aminte ca apoi am adus-o aici planuind sa o fac una dintre sclave dar cand i-am vazut privirea,modul in care s-a uitat la mine si cum m-a sfidat,scuipandu-ma cand a incercat sa il ajute pe acel sclav si efectiv sa si fuga,a schimbat ceva in mine.Nu stiu ce,de ce sau cum dar ma simt de parca as putea trece prin fulgerele lui Zeus fara ca macar sa simt sau sa patesc ceva,sa trec prin ele asa cum trece firul de ata prin ac si da nastere unei broderii minunate,unui nou lucru.

Hm...Zeus.Cu cata indrazneala a patruns el in palatul meu,in timpul ceremoniei cerand revendicarea umanoidului meu preferat.S-a prefacut ca nu a stiut dar stiu exact ca asta i-a fost si intentia,sa intervina si sa imi transmita un mesaj.Nu tot ceea ce vreau imi va si apartine.Am avut o discutie destul de serioasa cu el in acea zi,pe care ma bucur ca nu a auzit-o nimeni.A trebuit sa pun mii de scuturi de protectie in jurul tronului pentru a nu ni se auzii cearta.Da,zeii se cearta mai mereu intre ei.Candva erau vremuri pasnice dar vremurile acestea s-au dus acum sute de ani cand am coborat in lumea oamenilor si am luat ceea ce era de drept al nostru,ceea ce oamenii au inceput sa batjocoreasca.Bineinteles,nu e doar asta,foecare zeu a avut propriul sau imbold in cucerirea nemernicilor imputiti.

Eu,de pilda,am cucerit aceasta lume din cauza ei,din cauza a ceea ce i-au facut,din cauza morti cauzate de aceste insecte patetice,ce o data ce le sperii,nu indraznesc sa mai miste,nici chiar sa vorbeasca.Se pierd in vidul mintii lor si nu indraznesc sa mai iasa de acolo.

Si totusi,am intalnit aceasta creatura ce prin simpla prezenta ma intriga.E puternica,gratioasa si...ma simt de parca m-am lovit la cap.Un om,cat ar fi el de special,nu merita nimic,absolut nimic din partea noastra,a zeilor.Le-am oferit totul pe tava iar ei ne-au uitat,ba chiar au indraznit sa ne raneasca,sa ne omoare.

Ma rasucesc pe burta si dintr-un simplu pocnit din degete raman fara armura,doar in haine normale,negre.O pereche de pantaloni largi,negrii si un tricou la fel de negru.

Imi trec mana prin par si dinnou imaginea acelei fiinte imi rasare in fata ochilor.Ma uit la lenjeria de pat si imi aduc aminte de lenjeria intima ce i-am dat-o impreuna cu hai ele de soldat-umbra.Probabil am fost injurat in acele momente cat nu am fost injurat vre-o data in nemurirea mea,dar trebuie sa recunosc ca mi-o imaginez in acea lenjerie rosie.

Imi dau o palma peste cap pentru a-mi reveni cand aud un ciocanit in usa.Tin minte ca am spus sa nu fiu deranjat.

Fac un semn cu mana si o mana sub forma de umbra,de intuneric,deschide usa si il trage pe cel ce a indraznit sa imi tulbure gandurile,inauntru.Este umbra careia i-am spus sa imi gaseasca firul de praf.

Ma ridic si ma asez comod la capatul patului,facandu-i semn acestuia sa inainteze.Are un mers tremurat iar cand ajunge in fata mea se aseaza in genunchi,cu fata plecata si intinde mana deasupra capului,desfacand pumnul ce il tinea strans,aratandu-mi ceva ce realizez ca nu vroiam sa vad,nu vroiam sa primesc aceasta veste.Bucati din cristalul negru ce i l-am pus lui Asha in piept.Ceva ma loveste.Pentru prima data i-am spus pe nume,i-am spus Asha,dar prea tarziu caci este moarta.

Iau faramele de cristal din mainile umbrei iar apoi il dau afara din camera.

Stau si ma uit la ele si le studiez pe toate partile,parca cautand un semn care sa imi arate ca aceasta nu este moarta.Nu gasesc niciunul.

Ma copleseste o furie brusca,nejustificata si stiu ca in astfel de momente singurul lucru care ma poate face sa imi revin este bautura si poate chiar o vizita Afroditei.

Ce inseamna acest umanoid pentru mine astfel incat sa sufar in halul asta?Ce inseamna ea dupa ce am avut-o pe ea?

Gandurile nu imi dau pace asa ca ma schimb in hainele din umbre si ma duc in lumea muritorilor,intr-o taverna,cautand distractie,cautand ceva ce sa imi ia mintea de la tot si totusi...ma trezesc bantuind prin padurea in care ne-am intalnit prima data,bantuind prin intuneric.