Black

Inceputul

Totul e negru.Probabil visez dinnou.Mereu am astfel de vise.Totul negru iar eu pierduta in acest intuneric.Nu ma vad nici chiar pe mine.Mereu acelasi vis.Totul negru iar eu acoperita intr-un negru la fel de intens.Niciodata nu am avut un alt vis.Nici chiar dupa ce mi-a murit intreaga familie.Nimic.Negru.

E adevarat,am construit un zid in jurul meu,am devenit rece si inchisa.Dar a trebuit sa fiu asa.Frica a incoltit in mine la fel cum a facut si cu ceilalti oameni.Am devenit nesigura pe propriile forte,pe mine ca si persoana.Nu am incredere in mine,cu atat mai putin in altii.In ziua de azi oamenii se vaneaza intre ei pentru o bucata de paine,pentru un trai decent atat pentru ei cat si pentru urmasii lor.Acest lucru se intampla doar oferind daruri,ofrande acelor zei ce stau pe muntele lor,pe tronurile lor,razand si nepasandu-le de cei ce se roaga,de cei sarmani,de nimeni defapt.Asa sunt ei.Sunt zei pana la urma.Considera a avea tot dreptul.Dar eu una nu vad nimic bun in ceea ce fac ei.Sa inchizi ochii in fata crimelor si nelegiuirilor ce au loc peste tot.Asa sunt zeii.Te poti ruga incontinuu la ei,sa le oferi ofrande dar ei nu te vor lua in seama.Nu si daca le oferi ceva ce cauta.Deaceea oamenii se vand intre ei.Fiecare se gandeste doar la el,la propria sa persoana.

Cand stau in acest negru absurd e ca si cum meditez asupra tuturor lucrurilor din aceasta lume.Nu visez,nu am vise si probabil niciodata nu voi avea dar ma linisteste faptul ca pot discuta eu cu mine.Cu sinele meu,probabil cu propria-mi constiinta.Nu sunt nebuna.Sper.Desi nu mi-ar pasa nici daca ar fi asa.Nu imi mai pasa de nimic de multa vreme.

Aud un sunet.O bataie in usa.E o bataie furioasa in usa.Probabil e timpul sa fug dinnou.Da,sa fug.Asta e viata mea de cand ma stiu.Fug incontinuu.Momentan m-am cazat la un hotel.Stau aici de doua saptamani.Trebuia sa platesc acum cateva zile pentru a-mi prelungi sederea.Adevarul e ca nu am bani.Nu am nimic.Pana si hainele sunt furate dintr-un magazin.Ma mandresc cu ele totusi.Dar dinnou,gandurile imi sunt intrerupte de bataia furioasa din usa.

Ma ridic rapid din pat,pun lantul la usa si trag dulapul in fata sa.E un efort mult prea mare dis de dimineata chiar si pentru mine.Aud o voce furioasa dar totodata ragusita de dupa usa "Hei!Femeie!Iesi afar pana nu chem Brigada Furiilor!" Da,Brigada.Un fel de politie dar formata din Furii.Ele reprezinta pana chiar si o parte din fortele armate ale zeilor.Nu au incredere in oameni asa ca folosesc aceste fiinte inaripate drept garzi,politie sau armata atunci cand au nevoie.

Fug in baie si ma schimb in hainele furate acum ceva timp dintr-un magazin care teoretic trebuia sa fie un magazin destinat femeilor din asa zisa Inalta Societate insa uitandu-te mai atent era de fapt o armorerie.Am iesit cu greu de acolo,recunosc.Dar am iesit cu o haina nu foarte lunga,destul de mulata,cu o gluga ce ma ajuta sa imi acopar destul de bine fata si cu un guler destul de inalt cat sa imi acopere gura,o pereche de pantaloni la fel de stramti,cu doua curele atasate pe piciorul stang,probabil pentru arme,cel mai probabil ace otravite,si o pereche de cizme inalte pana la genunchi,cu un mic toc,in ale caror talpi se ascunde cate o lama bine ascutita,nu foarte mare.Pe cat sunt de stramte hainele,pe atat sunt de mobile si de lejere.Pot face orice miscare in ele iar culoarea neagra ma ajuta sa ma camuflez printre umbre.

Deschid usa de la balcon,ies afara si incep sa sar de pe un balcon pe altul pana jung pe coltul cladirii.De acolo imi iau avant si ma prind de acoperisul cladirii vecine.Incerc sa merg spre partea mai intunecata a cladirii astfel incat sa cobor pe aleea ce da in strada principala.Cobor pe zidul cladirii si sar pe alee,uitandu-ma in spate si deasupra mea astfel incat sa ma asigur ca nu apare vre-o Furie.Merg spre strada principala iar acolo vad un grup imens de oameni adunati in jurul unui trimis al zeilor,probabil facand un alt anunt din partea acelor nimicuri.Niciodata nu am ascultat anunturile,le-am aflat mai tarziu de la oamenii ce le dezbat pe strazi atunci cand merg la cumparaturi.Bineinteles,in soapta pentru a nu le fi auzite parerile.Dar de data asta era diferit,pasii pur si simplu m-au indreptat spre acea multime de oameni.Cel ce anunta noile vesti avea o voce grava,ragusita dar se citea ceva in vocea sa...ceva sumbru.Nu am apucat sa aud decat cum ca "De azi inainte strazile vor fi patrulate de catre zeul Hades."S-a auzit un sunet puternic dinspre cer si s-au ivit Furiile.In jur de sase.Asta a fost semnalul ca trebuie sa plec.M-am ascuns printre umbrele cladirilor si am luat-o prin cele mai inguste stradute pana am ajuns la iesirea din oras.De aici m-am indreptat spre padure.In vremuri de nesiguranta mereu ma ascundeam in padure.Aveam un loc al meu in spatele unei cascade.

Ajunsa in padure,dupa vre-o jumatate de ora de mers,aud pasii copitelor unor cai in spatele meu.Din instinct m-am catarat intr-un copac si m-am ascuns in umbra acestuia.Jos se ivira trei soldati imbracati intr-o armura neagra.Doar unul dintre ei purta o mantie ce parea facuta din umre,ceilalti doi aveau simple armuri,cu coifuri care nu permitea sa le fie vazute fetele.Cel cu pelerina din umbre descaleca de pe calul negru ce parea desprins din intuneric si isi dadu gluga pelerinei jos,aceasta contopindu-se cu restul.Am avut dreptate.Era o pelerina din umbre.M-am rasucit putin stand lipita de copac astfel incat sa vad fata omului misterios.Am ramas uimita.Avea o frumusete rara,rapitoare as putea spune.Pielea alba,precum portelanul,parul negru asemanator intunericului etern,ochii de un gri-rosiatic intens,iar corpul dupa armura ce o purta,era foarte puternic.Niciun om nu ar fi putut purta o astfel de armura.Corect,niciunul.Ceea ce inseamna doar un singur lucru.Era un zeu.

Mi-am tinut respiratia timp de un moment cand omul cu pelerina din umbre s-a intors si s-a uitat spre copacul in care ma ascundeam.Unul dintre soldati,curios,a intrebat "S-a intamplat ceva domnule?"Acesta din urma nu a raspuns si a continuat sa se uite spre copac.Atunci a vorbit celalalt companion "Lord Hades,trebuie sa ne grabim daca nu vrem sa ne prinda noaptea in aceasta padure."

Atunci am inlemnit.Era insusi Hades.Ma ascundeam de un zeu si cel mai probabil isi daduse seama de prezenta mea.Am stat precauta,gata sa fug in orice moment dar nu s-a intamplat nimic.Am asteptat o lunga perioada de timp pana cand am tras dinnou cu ochiul la locul in care se aflau cei trei.Nimic.Nu imi pot da seama cand au plecat dar au plecat.

Cobor din copac,cu grija in cazul in care cei trei inca se aflau prin preajma si ma furisez printre umbre.Ironia sortii face ca insasi unul dintre soldatii lui Hades sa iasa dintre umbre si sa ma prinda de haina.Da,nu m-am gandit ca probabil fiind soldatii unui zeu vor avea vre-o putere dinaceea supranaturala.Incerc sa ma eliberez dar nu reusesc.Sunt prinsa cu mainile legate la spate si impinsa inainte spre cine stie ce loc.Nu il aud pe soldat zicand aproape nimic inafara de injuraturi.