Black

Regina rebelilor

~~~Hades~~~

O vad pe Asha cum coboara din car urmata de garzile pe cre le-am trimis cu ea si gandul la cele petrecute cu sase luni in urma imi zboara instantaneu.Momentul in care i-am vazut suferinta si deznadejdea din ochi cand umanoizii la care tinea au murit au facut-o sa isi piarda controlul in totalitate,din fiinta ce era odinioara devenind o zeita a contrastelor.O zeita mintita si in curand folosita in planurile lui Zeus in dominarea acestei lumi a muritorilot.Oftez la gandul ca fiinta ce o cunosteam odinioara disparuse in acea zi in care din nou nu am putut face nimic pentru a le impiedica.

O vad cum se indeparteaza de mine iar privirea imi revine la omul decapitat din fata mea si la steagul ce flutura mandru in vazul lumii ce a inceput sa se adune curioasa.Tipic muritorilor sa se adune in fata unei asemenea imagini.

Printre ei observ o femeie misterioasa,roscata cu ochii rosii,ce incearca sa se ascunda printre umbre.Regina rebelilor.

Fac un semn cu mana spre garzi pentru a merge si a da steagul jos,in acelas timp concentrandu-ma asupra umbrelor pentru a o putea vedea pe femeie.Aceasta incepe sa se afunde mult mai mult in intuneric,un zambet vag,rece si rautacios facandu-si aparita pe fata ei cu trasaturi fine ce inspira un sentiment de primejdie.

In timp ce nimeni nu este atent,creez o iluzie asemanatoare mie ce imi ia locul in car,in timp ce eu ma afund printre umbre si intuneric urmarind femeia.

Aceasta se indeparteaza periculos de mult de oras,uitandu-se mereu in spate si asigurandu-se ca nu este urmarita pana cand in cele din urma se opreste brusc in loc si se intoarce fulgerator amenintandu-ma cu sabia ascunsa sub pelerina.

Parez lovitura prinzand sabia in mana si strangand-o suficient de tare astfel incat sa o rup,jumatatea de sus cazand zgomotos pe pamant.

Vantul incepe cu putere iar parul femeii sa iasa putin cate putin de sub gluga intunecata pana cand isi ridica privirea spre mine aratandu-si complet fata.

Trasaturile sale sunt unele feminine,pline de finete,pielea alba precum marmura cea mai de pret de pe Olimp si ochii de o intensitate acaparatoare,plini de ura si dispret.Femeia parea a fii una dintre minunatele sculpturi realizate cu finete si delicatete ce stau la intrarea in Olimp si ii pazesc pe cei ce intra in sala principala.Insa aceasta femeie nu,aceasta este o muritoare cu frumusetea unei zeite ce ar putea sa fie in stare sa te omoare fara a clipi macar o secunda.O zeita ce te-ar face sa chinui pana cand singur ti-ai dori moartea cat mai rapida,iar atunci ea ti-ar indeplini dorinta cu cea mai mare placere,luandu-ti viata incet astfel incat sa poti sa simti fiecere clipa ce ti s-a dus si care iti mai ramane.Cu toatea acestea,totul la ea te face sa iti doresti sa fii langa ea si sa nu o lasi sa plece,amintindu-mi de ceea ce Asha era candva pe vremea in care inca mai exista ceva uman in ea si totusi...in rarele momente in care stau sa o privesc realizez ca o farama din acea persoana inca mai exista in ea si asteapta linistita un moment de rabufnire.

Aceasta se uita la mine cu hotarare,amintindu-mi de privirea Ashei cand era soldat-umbra,facandu-ma sa rememorez atat de multe amintiri intr-un moment atat de scurt pana cand isi deschide gura profanatoare tipic umanoida si incepe sa vorbeasca,atragandu-mi atentia de la imaginile Ashei ce mi se derulau in fata ochilor.

"Nu ma asteptam sa fiu urmarita de catre un zeu si mai ales de catre tine.Ce doresti?"ma intreaba acesta,vocea fiind una melodioasa,aproape ca cea a sirenelor ce te ademenesc spre pieire

"Ce cautai acolo muritoareo?"o intreb sec

"Ca intotdeauna.Treaba."imi raspunde la fel de sec

Slabesc stransoarea,aceasta aruncand restul sabiei pe pamant,lucrul fara de pret devenind nefolositor intr-un timp foarte scurt si imi face semn sa o urmez.