~~Hades~~
M-am intors la palat avand o stare de nervozitate care mi se pare absurda.Gandul imi fuge la barbatul care a strigat-o pe Asha si la modul in care aceasta arata si lupta,la cat de mult mi-as fi dorit sa o iau de pe campul de lupta si sa o fac sa stea doar langa mine,sa fie in permanenta langa mine.
Intru in sala tronului,imbracat inca in armura,traversand sala plina de sufletele gunoaielor ce au murit in aceasta zi,a rebelilor.Urc scarile si ma asez pe tron,facand semn capitanului garzilor ca tortura sa inceapa.
Umanoizii sunt torturati pana la sange si lacrimi,dar nu scot o vorba,lucru ce ma enerveaza la culme.Dcid sa fac treaba murdara singur si incep sa cobor usor dar feroce fiecare dreapta,la fiecare pas pe care il fac lasandu-mi intunericul sa cuprinda camera si pe mine,lasand intunericul sa ma devoreze si sa ma transforme intr-un demon.
Cand termin de coborat si ajung in fata uneia dintre mizeriile infecte,il transform in pulbere doar privindu-l.Ma intorc spre ceilalti si ii vad cum incep sa tremure de frica.
"Acum,ori imi spuneti tot ce sti,ori sfarsiti precum asta." spun cu superioritate,dand cu piciorul in pulberea lasata in urma sa de gunoiul ce candva statea in acel loc.
Umanoizii incep sa tremure din ce in ce mai mult,in cele din urma cel mai tanar dintre ei incepand sa vorbeasca tremurat,ceilalti privindu-l cu dispret si respingere.
"Daca va spun...ma veti cruta?" intreaba acesta inghitind in sec.
"Da." spun,zambind malefic si rautacios.
Ma uit la ceilalti oameni si ii transform in praf pentru a-i oferi un mic imbold micului gunoi dezertor.Oamenii sunt fiinte atat de patetice incat se tradeaza intre ei pentru a supravietui.Oamenii sunt adevarate mizerii,dar nu ea,nu,ea e speciala,Asha a mea e mult mai mult decat un simplu umanoid dezgustator de jegos.
Il ridic pe umanoid in picioare si ii cer sa vorbeasca.
"Unde e ea?" il intreb fara ezitare,lasandu-mi intunericul sa se domoleasca astfel incat sa nu il transform in praf si pulbere.
"Ea..?" intreaba acesta confuz.
Il iau cu mana de guler si il ridic putin mai sus de mine,privindul cu furie.
"Femeia cu parul alb." ii spun eu rastit.
"Doamna Asha este regina noastra,ea ne conduce,ea e cea care are grija de noi si copiii nostri,ea..." acesta se opreste in momentul in care il las sa cada jos si sa faca contact cu podeaua din sala.
Asha a mea,ea este conducatoarea rebelilor si acesti imbecili o considera regina lor.In secunda aceea fac cativa pasi inapoi,indepartandu-ma de umanoid,facand ochii mari si dandu-mi seama ca in momentul in care ceilalti zei vor afla,o vor cauta si vor incerca sa o omoare.Pe de alta parte,daca voi scapa de ea,voi avea recunostinta bine meritata a celorlalti zei si poate voi ajunge sa locuiesc in Olimp,lasand Infernul in urma.
Gandurile ca pe de-o parte as putea sa o pierd pe Asha dar si ca odata cu uciderea ei voi capata o pozitie mai buna in Societatea Zeilor,ma fac sa ma consider mergand de-a lungul unui fir subtire intre sentimente si ratiune,un fir mult prea subtire.
Ma indrept vijelios spre umanoid si il ridic din nou in sus,scuturandu-l cu putere.
"Spune-mi,cand este lasata singura?" il intreb inca zdruncinandu-l.
CITEȘTI
Black
FantasyLumea e intunecata.Oamenii sunt intunecati.Totul e numai intuneric. Ce se intampla cand apare lumina,puritatea,albul?Se consuma in prea mult intuneric sau da nastere sperantei umanitatii spre o zi de maine mai buna,spre un viitor plin de lumina...