Black

Hades

~~Hades~~

~~DUPA 3 ANI~~

Stau pe tronul meu,judecand sufletele gunoaielor rebele.Bineinteles ca nu ma gandesc prea mult la sentinta lor,pentru fiecare e aceeasi,sa infunde Tartarul,dar mereu am asteptat sa apara acea fata cu parul alb,acel soldat-umbra ce a murit dar nu a ajuns niciodata la Judecata de Apoi.

Intr-un fel e ilogic si foarte misterios,aceasta disparitie mi-a dat cateva batai de cap acum cativa ani,dar acum vreau doar sa o gasesc pentru a o judeca cat mai aspru,o voi face o adevarata sclava in palatul meu,o voi face sclava mea personala pentru a ii rasplati disparitia.

Intre timp,de cand a disparut,din ce in ce mai multi umanoizi mi-au trecut pragul ca fiind rebeli,rasculati impotriva zeilor,insusi dragul meu frate,Zeus,a venit si s-a interesat despre aceasta problema,spunandu-mi ca exista o armata de rebeli ce se ascunde din padure in padure,dar despre a caror conducator nu se cunoaste nimic.M-a trimis sa investighez dar nu am gasit mai nimic,mereu locul indicat era gol si pustiu.

Ma ridic de pe tron spunand ca restul sentintelor sunt exact la fel pentru toti,Tartarul.Sunt plictisit si nu am chef de absolut nimic,acesta este un dezavantaj in ceea ce priveste nemurirea,plictiseala.

Nu apuc sa cobor trei drepte dinspre tronul meu caci isi face aparitia soldatul-umbra pe care l-am trimis in cauatrea Ashei.

Ingenunchiaza in fata mea si cere permisiunea de a vorbi.

"Spune..." ii ordon eu,plictisit.

"Am gasit o armata a unor rebeli,e uriasa si a campat chiar in aceasta dimineata,conducatorul se ascunde in spatele unei cascade,locul nu este foarte departe de un oras." imi soune soldatul-umbra dintr-o rasuflare.

"O cascada?" intreb eu,venindu-mi in minte imaginile padurii in care m-am intalnit prima data cu umanoida preferata.

"Da." imi spune scurt,soldatul.

"Pregateste o parte din armata,vom merge sa verificam!" ii ordon soldatului.

Pocnesc din degete si sunt invaluit in armura mea,umbrele si intunericul pulsand cu putere din aceasta,conturandu-ma in perfectie.Emotiile imi afecteaza modul in care intunericul imi invaluie corpul.

Incalec pe calul meu din intuneric si pornesc impreuna cu o parte din armata spre padurea pe care care mi-a indicat-o soldatul-umbra.

Ajungem in timpul apusului iar inainte cu cativa metri de locul de campare,pot sa aud deja cantecele umanoizilor.Mai inaintez putin impreuna cu armata,pana cand vad siluete cum danseaza in jurul focului,progeniturile umanoizilor luptandu-se cu sabii de lemn,unii barbati gatind vanatul pe care l-au capturat,iar undva inspre cascada vad cinci siluete ce se indreapta spre cascada,intrand dupa ea,in fata lor fiind o femeie inalta,imbracata in negru,cu un aer misterios si intrigant in acelasi timp.Le fac semn unor soldati sa mearga inainte,sa ii ia prin surrprindere pe umanoizi,restul asteptanadu-mi comanda pentru a actiona.

Primul val de soldati se furiseaza mai aproape de umanoizi iar in momentul in care ies dintre umbre si doresc sa atace,mii de sageti cad dinspre cer,imaginea lor fiind precum imaginea unei ploi vijelioase si fulgeratoare.

Nu pot decat sa deduc ca ne asteptau.Le fac semn celorlalti soldati sa porneasca,eu venind in urma lor,macelarind orice gunoi imi iese in cale.

Umanoizii dau dovada de o putere incredibila,in timp ce sagetile continua sa curga dinspre cer,invaluind intreaga padure in intuneric,dupa care brusc,lumina apusului soarelui lovindu-ne in plin.

Omor fiecare gunoi ce imi iese in cale,transformandu-l in cenusa,pana cand ajung in fata unor copii care,recunoscandu-ma,isi indreapta sabiile de lemn spre mine,avand lacrimi in ochi,de parca cunoscandu-si sfarsitul dar totusi dorindu-si sa lupte.Unul dintre copii incearca sa ii apere pe ceilalti in momentul in care imi ridic umbrele spre ei,pentru ai omora.

"Stati linistiti,surioara AA ne va proteja." le spune copilul ce incerca sa ii protejeze,celorlalte gunoaie ca si el,zambindu-le incurajator.

Imi ridic intunericul,formand imaginile unor lanci perfect de ascutite si indreptandu-le spre copiii.In clipa in care intunericul meu aproape facand contactul cu piticii umanoizi,ceva le blocheaza,spulberandu-le.

"AA!!!" striga copiii,bucurosi,fugind inspre cascada.

Ma uit in directia spre care fug si vad iesind din spatele cascadei o femeie inalta,imbracata in haine negre,lipite de corp din cauza apei,punandu-i in evidenta formele si corpul,cu o armura usoara,tot de culoare neagra,o sabie dintr-un intuneric pur,neagra,cu un maner reprezentativ Moirelor,iar in cele din urma,raspandindu-se picaturile de apa,parul lung,alb si privirea ce ar putea ingheta pana si flacarile Tartarului,dar cu urme de bunatate,iubire,grija,intelepciune,compasiune si putere.

O putere ce in momentul in care a pasit pe pamant si-a facut simtita prezenta cu o forta devastatoare,o forta tinuta sub control,un control incredibil de puternic si de fin,o adevarata razboinica.

Copiii alearga spre ea,lunad-o in brate,aceasta facandu-le semn sa plece,mai apoi fixandu-si privirea spre mine.Abea atunci am realizat cine era,era Asha,vechiul meu soldat-umbra.

Surad malefic cand ma gandesc ce trofeu de lupta ar putea fi aceasta umanoida,ce slujnica personala,perfecta,ar putea fi.Gandurile imi sunt intrerupte in momentul in care zeci de soldati alearga spre ea,dorind sa o atace.Pana sa pot face o miscare,acestia o ataca,dar fara nici macar o ezitare,nici macar un deget pe care sa il ridice,umbre intunecate isi fac aparitia,protejand-o si nimicindu-mi soldatii.

La vederea acestei imagini,gandul nu imi putea sta decat la cat de mult a progresat in ultimii ani,dar si la furia pe care o simteam fata de faptul ca disparuse in acea zi si totusi simteam bucuria revederii ei,bucuria de a o vedea chiar si de la distanta.Imi doream sa ma lupt cu ea,sa o provoc la un duel,sa ii masor puterea,dar mai ales sa o am din nou in preajma mea,ca si sclava,ca si sluga,ca si umbra,nu conta,vroiam doar sa o am din nou langa mine.Un specimen atat de rar,imi doream sa fie al meu,orice zeu si-ar fi dorit,dar ea a fost a mea si o vreau din nou.

Ma dau jos de pe cal si pasesc spre ea,ea pasind spre mine,toata lupta din jurul nostru parca oprindu-se,lasandu-ne singuri.Se uita spre mine,strangand manerul sabiei,iar eu ma uit la ea,strangandu-mi intunericul in pumni.

Cand ne apropiem suficient unul de altul,pot sa ii observ trasaturile fine,misterioase,o fiinta misterioasa precum o umbra.Ceva la ea ma intriga,ma facea sa imi doresc sa o tin cat mai aproape de mine,mai mult decat am tinut-o pe ea,Persefona.Gandul la ea imi aduce aminte de cum starpiturile umanoide au omorat-o fara ca macar sa clipeasca,totul doar pentru putere.

Imi inclestez pumnii,intunericul pulsandu-mi cu mai multa putere.Asha se uita la mine,facandu-si sabia sa dispara,transformandu-se intr-o umbra ce i-a alunecat usor in maneca hainelor.Continua sa se uite la mine fara pic te teama sau ezitare,pur si simplu statea si se uita la mine.

O voce de barbat o striga de deasupra cascadei,privirea ei indreptandu-se spre acel gunoi.Un sentiment intortocheat isi face simtita prezenta,facandu-ma sa ma gandesc la cat de mult mi-as fi dormit sa continue sa se uite la mine asa cum a facut-o.

"Asha,oamenii sunt in siguranta,putem pleca!" striga umanoidul,Asha dand din cap afirmativ.

Se mai uita o clipa la mine iar apoi o vad cum incepe sa dispara printre umbre,prin peisajul dezolant ce se asterne in calea mea.

"Data viitoare nu vom mai sta sa ne privim,Hades." imi spune aceasta inainte de a disparea complet din vazul meu,zambindu-mi si uitandu-se la mine pentru o ultima data.

Ma uit pe campul de lupta si rar vad cativa umanoizi morti,in mare parte soldati de-ai mei pictand pamantul cu sangele lor negru.

Incalec inapoi pe calul meu si ma indrept ianpoi spre infernul meu,punandu-mi in gand un interogatoriu sever pentru umanoizii morti azi,aici.