Black

Testul

Nu am putut sa visez nimic.Dintr-un anumit motiv am adormit intr-un somn foarte incomod.Dintr-o data simt cum ceva rece ma trezeste.Arcasul,Aidan,mi-a turnat o galeata de apa in cap.

"Pentru ce a fos asta?!" spun eu rastindu-ma.

"Sa te trezesti.Lumina este perfecta pentru testul tau." 

Aidan imi spune aceste lucruri,facand un semn imprejurul lui.Era intuneric bezna si abea daca il vedeam pe el.Puteam auzi fosnetul frunzelor,miscarile gesticulatiilor lui cu manile,unii pasi pe care ii facea,dar imi era destul de greu sa vad.

"Va trebui sa ma nimeresti cu acea sageata.Testul incepe acum si nu ai voie sa iti folosesti nicio alta putere."

Nu apuc sa spun nimic,deoarece acesta dispare in neant,lasandu-ma singura,doar eu,arcul si sageata pe care mi le-a lasat.

Merg incet si precaut deoarece nu vad mai nimic in jurul meu,aud vantul cum bate printre ramurile copacilor ce ajuta la fosnirea frunzelor,ma ajuta sa realizez ca toamna se apropie cu repeziciune spre noi,spre mine.

Aud cativa pasi in stanga mea si vreau sa tintesc in acea directie dar nu mai aud nimic.Stau nemiscata ascultand in continuare si dintr-o data ceva imi loveste picioarele si cad la pamant.

"Trebuie sa fi atenta la ceea ce auzi in preajma ta,dar trebuie sa auzi si mai incolo de tine."

Vocea i se aude de peste tot din imprejurimi si nu imi pot da seama de unde.Ma ridic de jos si inaintez cativa pasi spre trunchiul unui copac pentru a ma putea adaposti.Stau cateva minute si dintr-o data o piatra ma loveste in una dintre maini,facandu-ma sa imi scap arcul.

"Da,esti protejata in spate dar nu si in rest.Foloseste-ti simturile."

Ridic arcul de jos si fac cativa pasi in fata.Imi inchid ochii si incep sa ascult cu atentie imprejurul meu.Aud din nou vantul cum bate,o bufnita putin mai departe de mine,un iepure in apropierea mea si respiratia lui Aidan venind de undeva,dar nu imi dau seama de unde.

Ma enervez si ma descalt,ramanand desculta pe iarba.Raman cu ochii inchisi si ascult in jurul meu.Simt pasii unei caprioare ce se indeparteaza de pozitia mea,iar dintr-o data pasii unui om ce vine spre mine.Aud cum arunca ceva in aer si se indreapta spre mine.Evit acel lucru si parez una dintre loviturile lui Aidan,luand sageata si infigandui-o usor in picior.

Acesta se clatina putin si cade la pamant,batand din palme si razand.

"Foarte bine,dar nu m-ai nimerit folosind arcul si sageata."

"Ai spus sa te nimeresc cu sageata,nu ai spus ca trebuie sa folosesc si arcul."

"Foarte bine!"

Acesta isi scoate sageata din picior si imi cere sa il ajut sa mearga inapoi in tabara.

Ma intorc sa ma incalt,iar cand ma intorc imi arunca o piatra in picior.Ma intorc enervata la el si il privesc taios.

"Ce a fost asta?!"

"Trebuie sa fi mereu cu garda sus,sa asculti mereu ce e in jurul tau."

Oftez,ma incalt si il ajut pe Aidan sa se ridice de jos.Ii pun o mana dupa gatul meu si i-o tin cu mana mea dreapta,iar cu cealalta ii sprijin corpul astfel incat sa poata merge.

Drumul a fost plin de liniste,o liniste comoda.Ma simt bine si in largul meu langa Aidan,cumva chiar cred ca intelege prin ce trec...cumva.

"Cum de sti atat de multe despre modul asta de a lupta?" il intreb pe Aidan,tinandu-mi privirea concentrata asupra drumului.

"Am crescut singur in padure,iar acest mod de a lupta e mai mult un mod de supravietuire pe care l-am adaptat in lupta." imi raspunde acesta,privind si el drumul.

"Mi se pare complicat." ii spun oftand.

"Te descurci foarte bine pentru inceput,dar va lua ceva pana cand vei incepe sa fi constienta de imprejurimile din jurul tau intr-un mod inconstient aproape." imi explica acesta.

"Inconstient?" intreb eu,uitandu-ma la el.

"Da,la inceput va trebui sa te concentrezi,dar pe parcurs vei simti si auzi lucrurile din jurul tau fara a te concentra deloc sau destul de putin." imi xplica din nou Aidan.

Tacerea se lasa din nou peste noi.Suntem aproape de locul de campare,se pot vedea focurile ce inconjoara tabara.Modul in care danseaza flacarile e de-a dreptul magic,e ca si cum vorbeste cu tine,iar tu esti cel mai bun confident al sau.

Ma apropi de mica casuta in care sta Aidan si il las in fata usii.

"Ai trecut testul.Ii voi spune lui Kio sa iti faca un nou program deoarece ne vom antrena zilnic." imi spune acesta inainte sa intre in casa si sa inchida usa in urma sa.

Nu spun nimic si ma indepartez usor spre "casa" mea.Pe drum vad cum cativa copii se joaca cu sabii de lemn si se prefac cum omoara zeii.Trec pe langa ei si ma gandesc ca acesta e modul in care copiii de azi sunt crescuti,sa stie de mici cum sa omoara un zeu.Imi doresc sa aduc pace in lumea asta,cu orice pret,daca asta va insemna ca generatiile viitoare sa priveasca spre soare si sa nu stie cum au fost aceste vremuri,sa fie doar povesti de groaza pentru a-i speria.Nu imi doresc sa raman in istorie,nu imi doresc avere si cu atat mai putin recunostinta.Daca Moirele au spus ca acesta imi e destinul,imi doresc doar sa mi-l indeplinesc,sa aduc o schimbare,iar apoi sa traiesc linistita si sa nu fiu deranjata de nimeni sau daca ar fi sa mor,sa adorm linistita fara ca nimeni sa ma pomeneasca in viitor,fara ca nimeni sa creada ca imi datoreaza ceva,deoarece asa sunt oamenii creati.Oamenii mereu vor avea simtul acesta de a ramane datori fata de o fapta savarsita poate chiar de cineva pe care nu il cunosc,dar au si prostul obicei de a modifica istoria,astfel incat prefer sa raman o umbra in aceasta perioada plina de sange din istoria omenirii.

Inainte de a intra pe usa "casei" mele,mai privesc o dat copii,iar apoi dansul focului si intru in casa,inchizand usa in urma mea,cu speranta ca inchizand-o,voi deschide o alta usa ce va duce spre un viitor mai bun.