Black

Dezastrul din Olimp

Sunt trezita din abisul in care ma aflu de catre sunetul putenicul al unor crapaturi ce se deplaseaza in jurul meu.Deodata simt cum totul in jurul meu se inunda de apa si incerc sa pasesc insa picioarele ma lasa fiind incapabila sa imi misc corpul.Simt cum sunt prinsa de catre doua brate puternice si cum pe umerii mei se aseaja o pelerina lunga din catifea.

"Te poti misca acum." imi spune vocea masculina,ajutandu-ma sa ma ridic.

Ma ridic cu ajutorul barbatului de langa mine,infasurand pelerina in jurul corpului meu gol,acoperindu-l.Ma intorc spre el pentru ai multumi si raman surprinsa la imaginea celeui ce se afla in fata mea.Inalt si impunator,cu o parul lung si barba probabil la fel de luna a caror culoare incepe sa dea sprea cea a albului,aratand trecerea vremii in descursul atator secole,incheieturile purtand bratari late de aur si fiind imbracat intr-o toga specifica zeilor,vernila.

Ma ridic si incerc sa fac cativa pasi,asigurandu-ma ca ma pot tine pe propriile-mi picioare si ca nu va trebuii sa depin de ajutorul barbatului.

Acesta se apropie de mine si se prezinta,ducandu-si mana dreapta in dreptul inimii si facand o mica plecaciune.

"Numele meu este Poseidon si sun zeul marii." spune pe un ton bland dar superior

Isi reia pozitia initiala si se uita la mine probabil cum il examinez din privire,uitandu-ma intr-un fel urat si rece la el,dar si suspicioasa cu privire la comportamentul sau.In cele din urma cedez si ii raspund frumos comportamentului sau educat in privinta manierelor,nu ca a celorlalti zei.

"Numele meu este Asha si sunt unul dintre umanoizi." ii spun eu incercand sa afisez un zambet tamp pe fata desi sansele de reusita sunt nimicite de catre usa salii in care ne aflam

Pe usa intra o suita de femei a caror picioare sunt acoperite de solzi,fiecare purtand hainele specifice sclavilor,privirile fiinduke mai goale ca oricand,lipsite pana si de cea mai mica farama de speranta.Acest lucru ma face sa plec capul in pamant,simtind rusinea care ma cuprinde din pricina celor intamplate.

Poseidon e face semn sa vina spre mine,uitandu-se amenintator la ele,facandu-le sa plece capetele in jos,parca amenintandu-le prin privire sa nu indrazneasca sa ma priveasca sau sa imi vorbeasca.

"Te vor ajuta sa te schimbi apoi vei fi adusa in sala principala.Nu iti poti folosi puterile deci nu te stradui si nu uita ca esti sub apa si poti respira aici datorita mie." spunand acestea pleaca,inchizand usile in urma sa.

Chiar in momentul in care crezusem ca e diferit fata de restul zeilor simanicosi si-a aratat adevarata fata a rautatii.Insa abia acum observ ca pot respira in apa precum la suprafata.Imi arunc privirea prin incapere si observ coloane de marmura inalte,ce tin tavanul,acoperite de alge si tele de mare,totul fiind sculptat cu motive grecesti,podeaua fiind din marmura in care sunt incrustate perle de tot soiul,formand simbolul unui trident.

Observ imaginea tridentului si vad cele 3 parti ascutite din varf si imi duc instinctiv mana in dreptul abdomenului amintindu-mi de cele intamplate.Gandul a duce la prietenii mei si la Ermin...ciudat este ca nu pot simtii acea lupta dintre lumina si intuneric de aceasta data...e ca si cum am fost secata de fiecere strop de putere.

Femeile se apropie de mine cu pasi inceti si grijuli si incep sa ma ajute sa ma imbrac.Acestea imi ofera o rochie asa cum mi-a oferit si Hades candva si asa cum imi mai aduc aminte decolteul sa fie,caci restul nu intereseaza.Neavand de ales de acesta data ma conformez si imbrac rochia,parul fiindu-mi prins intr-un coc impletit,o parte din par fiindu-mi lasata pe de-o parte.

Sunt condusa in sala principala unde Poseidon ma asteapta,stand impunator in centrul salii,avand tridentul in mana si inspirand supunere neconditionata supusilor sai.