Black

De ce eu?

Visez pentru prima data in viata mea.Visez cum sunt inchisa intr-o cusca aurita,tinuta deasupra podelei de opt lanturi ce trec prin perete.In jurul meu totul e negru,dar un negru descifrabil.Vad inchisori.Sunt intr-o inchisoare.Tartar?Poate.

Oamenii neajutorati striga de dupa barele din metal si isi intind mainile spre mine ca si un semn ce imi transmite ca vor sa ii ajut,un semn de disperare.Eu?Sa ajut?Pe cine?Pana si eu sunt inchisa.Nici pe mine nu ma pot ajuta.

Ma ridic in picioare.Sunt desculta,imbracata intr-o rochie alba,lunga pana in pamant.O rochie asa cum am vazut in picturi,rochie cum purtau femeile din Grecia de odinioara si asa cum le-am vazut pe zeitele Olpimpului,in rarele ocazii cand treceau pe strazile oraselor in cautare de sclavi.Dar este acesta un vis?Totul pare mult prea real.Imi verific taietura de pe corp,ce trebuia sa sangereze.Pun mana in locul in care trebuia sa fie si nu e.Nu e,deci inseamna ca visez.

Ma uit in josul custii si nu vad nimic.Un abis negru,interminabil ce parea ca urca in sus,inconjurandu-ma.Nu ii mai vedeam pe oamenii ce strigau si isi intindeau mainile spre mine.Eram dinnou singura.Eu,gandurile mele iar acum si cusca.Daca acesta este un vis atunci preferam sa nu am,ar fi fost la fel dar cu exceptia custii.Cateva momente de liniste iar apoi aud un strigat ascutit.Ma uit in jurul meu dar e in continuare negru.Nimic,dar totusi tipatul inca se aude.Nu mai rezist "Cine e?!".Nu imi raspunde nimeni iar tipatul a incetat.Este ciudat,mult prea ciudat.

Din intuneric zaresc o fata.Nu imi dau seama cine e dar se uita intens la mine,studiandu-ma.Mai apar doua fete.Sunt trei persoane acolo,in intuneric.Oare una dintre acele persoane a tipat?Nu zic nimic si astept sa se apropie mai mult de mine,de cusca in care sunt inchisa.

Incetul cu incetul le observ,trei femei de varsta mijlocie.Nici batrane dar nici tinere,trei femei ce seamana aproape perfect intre ele.Triplete?Probabil.Stau si astept sa se apropie de cusca in care eram tinuta.Nu fac niciun pas,inainte sau inapoi.Astept sa vina ele la mine.

Se apropie de cusca.Moirae,Ursitoarele.Insasi ele mi se arata in ceea ce pare un vis.Se apropie si mai mult de cusca si isi pun mainile pe gratiile acesteia.Cusca se sfarama in bucati si cad in abisul intunecat,odata cu mine si praful auriu al inchisorii mele.Astept sa ajung jos,sa imi intampin sfarsitul sau eventual,sa ma trezesc.Nu se intampla nimic.Imi dau seama ca plutesc in intuneric.Nu e intuneric.Simt umezeala,apa,cum imi loveste corpul.Sunt in apa dar totusi respir.Vad o lumina,suprafata cel mai probabil.Inot spre ea dar pare sa se indeparteze.Nu se indeparteaza,eu nu pot sa inot.Ceva ma tine strans in mijlocul apei.Nu imi fac griji,cumva pot sa respir.Astept linistita dar sunt trasa mai mult spre adancul de un intuneric desprins din iad.Incep sa ma zbat dar nimic.Din contra,daca pana cum puteam sa respir sub apa acum incep sa ma inec.Ma zbat si mai tare.

Cand am crezut ca totul s-a terminat,ca nu mai are vre-un rost sa traiesc,ca asta a fost sfarsitul,vad o silueta deasupra apei si o mana intinsa spre a ma ajuta.Cu ultimele puteri imi intind mana spre cea a salvatorului meu.Ma trezesc.

A fost un vis.Ma trezesc intr-un pat cu asternuturi negre,intr-o camera la fel de neagra.Incerc sa ma dau jos din pat dar simt rana din lupta.Acum stiu ca sunt treaza.Nu trece o secunda si usa camerei se deschide,usa fiind trantita de perete.Pe ea intra un om slab,firav,doar piele si oase.Observ ca are lanturi la maini.Un sclav.Imi face semn sa ma intind.Nu spune nimic.Este un alt om,sclav,ce si-a pierdut vocea.Ma intind inapoi in pat.Imi amintesc cele intamplate si nu ezit sa intreb "Unde sunt?".Sclavul nu zice nimic.Isi pleaca privirea in pamant dupa ce deschide gura si vede ca nu poate vorbi.Frica.Se simtea frica venind dinspre acest om.De ce frica?

Imi aduc aminte privirea celui cu care m-am intalnit in padure.Cel care m-a gasit langa copac.Ma uit la om "Hades?".Nu apuca sa faca niciun semn caci pe usa apare zeul.Insusi Hades.De data aceasta fara armura,in haine negre si cu pelerina neagra,din umbre.Ii face semn omului sa iasa.Ii zambesc omului inainte sa iasa.In ochii sai rasare o mica lumina de speranta.Hades se uita furios la el iar acea lumina dispare.

Se uita la mine si ma studiaza din cap pana-n picioare.Se incrunta iar apoi rade.Un ras negru,rece."Deci tu esti cea care mi-a omorat unul dintre cei mai buni soldati."Nu zic nimic.Acel soldat nu are cum sa fi fost cel mai bun,nu la cum a luptat.Ma uit la el cu indrazneala lucru ce il face sa ridice din sprancene iar apoi sa se uite la mine cu o privire ce eram destul de sigura ca inseamna ca mi-am semnat sentinta la moarte.Dar nu,a ras."Esti o mica muritoare al naibii de norocoasa."Raman uimita de reactia lui."Cum adica?".Zambeste "Deci ai voce.Interesant."Imi duc o mana la gat si inghit in sec.Oamenii nu ar trebui sa aiba curajul sa vorbeasca in prezenta unui zeu.Eu am facut-o.E clar,o sa mor.

"Stai linistita,nu vei muri."Imi spune intorcandu-mi spatele si mergand spre usa.Raman incremenita.Ce a spus?Ca nu voi muri?Asta e o premiera.

Am vorbit prea repede caci inainte sa inchida usa in urma sa si sa ma lase singura isi termina propozitia "Nu inca cel putin."Raman nemiscata.Ma bucuram prea repede.Sigur ma va face vre-o sclava sau ceva.Nu ma vad facand mancare,curatenie sau impaturindu-i hainele simandicoase de zeu,nu,nu eu.Trebuie sa gasesc o cale de a iesi de aici.Dar,aici unde?Nici nu stiu unde sunt.Perfect...tocmai m-am condamnat singura la o viata de sclavie in slijba lui Hades.Oare de ce eu?A!Mi-am amintit,m-am nascut.Familia mea a spus ca m-am nascut altfel fata de restul,poate deaceea patesc toate lucrurile astea.

Ma ridic incet din pat,in ciuda durerii,ma indrept spre usa.Cand o deschis in fata mea sta Hades cu un zambet malefic "Nu ai cum sa scapi de aici asa ca ai face bine sa mergi inapoi in pat,sa te odihnesti,astfel incat maine sa te apuci de treaba,muritoare nefolositoare."Termina propozitia cu un zambet intunecat.Ma uit la el,ridicand o spranceana "Ce e maine?".Ramane dinnou nemiscat dar in cele din urma raspunde "Maine,firule de praf,vei deveni un razboinic de-al meu."

Mi-a cazut fata.Eu?Un razboinic pentru Hades?Mai bine moarta.Hades isi continua propozitia "Soldatul mi-a spus de mica ta ura in ceea ce priveste luarea de vieti omenesti.Ce pedeapsa mai buna sa gasesc pentru tine daca nu insusi lucrul care iti displace cel mai mult?"Inghit in sec,orice dar nu asta "De ce eu...?".