Lumea e intunecata.Oamenii sunt intunecati.Totul e numai intuneric.
Ce se intampla cand apare lumina,puritatea,albul?Se consuma in prea mult intuneric sau da nastere sperantei umanitatii spre o zi de maine mai buna,spre un viitor plin de lumina...
Sulita straluceste si revine in mana atacatorului invaluit intr-o lumina puternica,aurie.Ma uit spre atacator si o vad pe ea,zeita Atena,intr-o armura usoara,cu o privire plina de ura,dispret dar si intelepciune.Cu foarte mare usurinta isi ridica sulita,rasucind-o si pozitionand-o in dreptul meu,ingustandu-si ochii si strigandu-ma cu putere,peretii cutremurandu-se.Imi reiau pozitia de lupta si din maneca hainei imi apare in mana sabia primita de catre Ursitoare,zeita recunoscand imediat manerul specific.
Umbrele incep sa danseze in jurul meu,unduindu-se precum flacarile unui foc ce arde puternic.Zeita nu schiteaza nicio miscare,ci din contra,incepe sa ma atace cu o putere formidabila,eu aparandu-ma si evitandu-i atacurile,uneori chiar atacand-o cu ajutorul umbrelor.
Alergam una spre alta cu sabiile inainte,sperand ca vom reusi sa ii provocam celeilalte o dauna cat de mica,insa nu este asa.Mereu ne ciocnim una de cealalta,zburand in colturi diferite ale incaperii si revenind una spre cealalta,batalia fiind un dute-vino continuu.In cele din urma,o vad pe Atena ca s-a saturat de acest joc si isi infige lancea in pamant,acesta cutremurandu-se.Sar in sus si sub mine ies zeci de lanci ce m-ar fi putut omora.Nu ma las mai prejos si strang o cantitate suficienta de umbre sub picioarele mele pentru a ma putea ajuta sa plutesc deoarece sa stau pe pamant nu mai este o optiune si imi ridic sabia,umbrele inconjurandune pe mine si Atena,doar lumina sa mai putand fi observata.Aceasta incepe sa straluceasca din ce in ce mai mult astfel incat imi retrag umbrele,lasand in urma lor mii de sabii asemanatoare cu a mea,plutind si fiind indreptate spre zeita,aceasta uitandu-se urat la mine si probabil blestemandu-ma in gandul sau.
Clipesc,iar sabiile incep sa cada dintr-o data spre zeita,aceasta aparandu-se de majoritatea dar nu de toate,unele reusind sa ii provoace cateva rani pe brate si abdomen,facand-o sa scape sulita si sa incerce sa isi acopere ranile.
Vreau sa ma strecor printre umbre cand aud un tipat asurzitor din apropiere,apoi sunetul unui corp prabusindu-se.Raman incremenita si ma uit la zeita,aceasta apucandu-si sulita si uitandu-se la mine cu o privire rece si goala,zambind malefic.Ma uit inapoi in directia in care a venit sunetul si in acelasi timp simt cum ceva se apropie de mine,rotindu-ma si evitand sulita zeitei,aceasta trecand milimetric pe langa mine,privirile intersectandu-ni-se si privindu-ne cu ura timp de cateva secunde.Ridic sabia parand o alta lovitura a sulitei sale,privindu-ne in continuare.
Observ cum ura si rautatea plutesc in sufletului ei,dispretul fata de rasa umana putandu-se citi de la o distanta considerabila.Ne indepartam una de cealalta,iar atentia imi este atrasa de plansetul lui Kio si strigatele sale de durere,acest lucru ajutand-o pe zeita sa ma loveasca,trimitandu-ma in unua dintre coloanele de marmura,doborand-o.
Ma furisez printre umbre si ma fac pierduta,ultima solutie pe care o gasesc pentru a scapa de ea fiind sa imi dezleg o parte din puterea pe care o tin sub un control extrem de fin.Ii simt pasii apropiandu-se de mine si momentul in care ma ia de haina si ma ridica in sus,uitandu-se la mine.Imi deschid ochii si las un val de putere sa ma strabata,socul impingand-o pe zeita cu sute de metrii departare fata de mine.
Imi deschid palma,sabia revenind la loc in mana mea,apoi ii strang manerul cu putere,umbrele negre devenind din ce in ce mai albe si inconjurandu-ma atat pe mine cat si sabia.O privesc pe zeita,inghetand-o in fata imaginii ce i-o ofer si fara nici macar un avertisment ajung in fata ei intr-o fractiune de secunda,sabia facand contact cu abdomenul acesteia si trecand fulgerator prin el.
Acesta se uita inmarmurita la mine,in cele din urma zambind malefic ca mai apoi sa rada ca o nebuna in timp ce isi pune mainile pe sabia mea,chinuindu-se sa o scoata din ea.Rasucesc sabia inauntrul ei,facand-o sa tipe de durere si sa cada inconstienta pe podeauade marmura,sangele negru-auriu imprastiindu-se peste tot si pictand dusumeaua,provocand un contrast superb,precum o batalie dintre lumina si intuneric,printre care mici scantei galbui isi fac aparitia.
Ma retrag,cazand in genunchi si sprijinindu-ma in sabie pentru a-mi recapata energia si forta.Mai las o farama de putere sa isi faca drum prin corpul meu pentru a ma ridica,dupa care fug spre Kio si Ermin.Ajunsa la ei,ochii imi intalnesc cea mai dezolanta imagine vazuta vre-o data.Zeci de soldati de-ai atenei macelariti,Kio sangerand puternic langa una dintre coloane si Ermin cazut pe podea,sangele curgand siroaie.
Observ cum unii soldati inca continua sa apara,un arcas ochind-o pe Kio iar un altul pe Ermin si fara sa ma gandesc fug spre Ermin,Umbrele protejand-o pe Kio inainte ca sagetile sa o loveasca,pe mine insa lovindu-ma una in spate,in apropierea omoplatului drept inainte de a-l lua in bate pe Ermin care a fost lvot in piept de alta doua sageti.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Lacrimile incep sa imi curga cand imi dau seama ca Ermin este mort de mai mult timp si ca nu am putut sa il ajut cu nimic pe el sau pe Kio,ca nu am putut sa finalizez lupta cu zeita mai repede,ca m-am lasat distrasa de dorinta arzatoare de a o invinge...
Il imbratisez strans la piept,in acelasi timp solidificand umbrele din jurul meu,transformandu-le in sabii pe care le trimit sa ucida orice soldat al zeitei,pe care il gasesc.
Plang din ce in ce mai apasat si mai trist,stiind ca Ermin nu se va mai intoarce niciodata si ca cel mai probabil va ajunge in Tartar,inlantuit si torturat pana la sange de catre Hades.
Simt cum imi pierd controlul fragil al puterii,usor-usor pierzandu-mi controlul asupra propriei puteri,alunecand in intuneric.
