Black

Cine?

Hades ma asteapta la intrarea in temnita alaturi de cateva garzi printre care si Ermin.Ma apropii de ei nonsalanta,de parca nimic nu s-ar fi intamplat cu cateva minute in urma,de parca am dat uitarii totul iar acesta se uita la mine incruntat,acest lucru prevestind o alta discutie despre cum nu am voie sa intru in temnita si mai cu seama in zona in care tocmai am fost,aceasta fiind una dintre zonele interzise ale palatului precum si aripa sa personala.

"Foarte bine domnisoara,pe unde ai umblat?"ma intreaba acesta blocand calea spre iesirea din temnita,punandu-si corpul masiv drept zid

Ma incrunt si ma uit urat la el incercand sa trec pe langa el,impingandu-l si esuand lamentabil in acelas timp.Dupa cateva incercari esuate ma resemnez stand in fata lui si oftand.

"M-am pierdut..."recunosc oarecum rusinata

Hades incepe sa rada puternic,facand suficient loc in usa pentru a ma lasa sa trec.Imi ridic usor rochia mult prea lunga pentru a nu ma impiedica si pasesc elegant pe langa el,intrand in sala,acesta inchizand usa in spatele meu,in continuare razand incontrolabil.

Ma intorc la el si ma uit urat pentru modul in care rade de mine,atentionandu-l.

"Nu e frumos sa razi in felul asta de cineva neajutorat."

"Tu,draga mea,nu esti neajutorata esti doar dezorientata."imi raspunde acesta facand semn spre soldati pentru a pleca si pentru a-i pregati carul

Urasc sa recunosc acest lucru si mai ales in fata lui Hades,insa de cand m-am trezit din somn ma simt extrem de dezorientata iar acest lucru intr-un mod inconfortabil si neplacut.Nu il pot compara decat cu momentul in care iesi la o scurta plimbare prin gradinile din Infern si te ratacesti,pierzandu-ti calea iar daca tin bine minte,intr-una dintre cartile muritorilor am citit despre doi copii care pentru a-si regasi drumul au presarat firmituri pe carare si cu toate acestea au reusit sa se piarda deoarece firmiturile disparusera.Cu toate acestea finalul meu este unul diferit avand in vedere ca nu am ajuns in casa unei vrajitoare si nimeni nu a incercat sa ma ingrase si sa ma manance.

Sunt deranjata din ganduri de catre Hades care imi striga numele facandu-ma sa tresar oarecum speriata.

"Te rog sa te pregatesti caci o sa mergem in lumea de la suprafata."imi spune acesta incepand sa mearga spre tronul sau

"Lumea muritorilor?De ce?"il intreb cuprinsa de o curiozitate si o dorinta apasatoare de a vedea acea lume

"Deoarece trebuie sa iti alegem cativa sclavi si in plus trebuie sa ma mai destind si eu din cand in cand,nu?"imi raspunde acesta pe un ton monoton si oarecum plictisit

Imi dau ochii peste cap si imi ridic din nou putin rochia pentru a nu ma incurca in timp ce merg spre camera mea precum un cpil muritor ce tocmai a fost pedepsit de catre parintii sai.Pe drum spre camera imi amintesc de cele spuse de catre Hades si imi vine sa imi dau din nou ochii peste cap.Bineinteles ca trebuie sa se amuze pe seama muritorilor si bineinteles ca trebuie sa "se mai destinda" uneori.

Imi dau o palma peste frunte pentru a-mi reveni si incep sa urc scarile spre camera,acolo unde cel mai probabil servitorii mi-au lasat deja hainele de schimb.

Daca stau sa ma gandesc,toti zeii si toate zeitele au aceasta problema a muritorilor si nu imi dau seama de ce toata aceasta ura si mai ales discutiile despre imperechieri.Un singur zeu stiu ca e suficient de nebun incat sa se transforme pana si in animale pentru a seduce o femeie,Zeus.Cu toate acestea ce fel de femeie ar putea sa fie sedusa de un taur,o rata sau un cal?Pentru numele Moirelor!

Hm...Ursitoarele...Ceva in mintea mea se rastalmaceste cand aud sau ma gandesc la ele.Ceva e din nou gresit si nu imi dau seama ce,acest sentiment fiind provocat mereu de anumite circumstante.Hades mi-a povestit cum Moirele,cele de care pana si zeii se temeau,au fost distruse si cum acum nasterea,viata si moarte sunt in mainile lor.Nu mi-a spus decat ca au ajutat rebelii muritori in misiunea lor si pentru aceasta fapta au fost inlaturate,in acel moment Hades punand un foarte mare accent pe cuvantul "inlaturate".