am făcut ce trebuia făcut
am ieșit afară cu copiii noștri
să culegem ciuperci din pădurea
pe care am plantat-o când eram copii.
am învățat numele florilor câmpului
al căror parfum
a fost ca sângele risipit în vânt.
am încărcat cu multa iubire trupurile lor micuțe.
Deschiși am stat și am fost reduși
de o clipire a ochilor unui dumnezeu nebun, Purtător de Binoclu,
și în Războiul Fiilor Luminii cu Fii Întunericului
am iubit binele netezind răul și urând
lumina cea dureroasă.
Am făcut ce trebuia făcut, am iubit copilăria
mai mult decât patria.
Noi deja am săpat toate fântânile în pământ,
și acum le săpăm în goliciunea cerului.
Fântâni, fântâni
fără sfârșit, către niciun sfârșit.
am făcut ce trebuia făcut
am înlocuit ''Amintește-ți, O, Doamne'' cu ''Lasă-ne să uitam''
cum am înlocui numărul din cabina autobuzului
când își schimbă direcția,
ori semnul''Saună și duș''de pe zidul sinagogii
cu'' Cel care aduce ploaia''
când se schimbă anotimpurile.
am făcut ce trebuia făcut
am aranjat viețile noastre în starturi fine de flori si umbre
și în cărări drepte pentru duioase preumblări
aemenea grădinii unui ospiciu.
Disperarea noastră e domesticită de-acum și ne dăruie pace.
numai speranțele noastre au rămas
sălbatece, iar plânsul lor
ne cutremură noaptea și ne destrămă ziua.
Am făcut ce trebuia făcut.
Suntem ca oamenii ce intră pe-ntuneric într-o sală de cinema
și trecem pe lângă toți care pleacă, înroșiți
ori palizi, încet plângând ori râzând zgomotos.
Ca oamenii care intră fără să se uite înapoi
or să privească-n jur
în lumină - și întuneric - și lumină.
Am făcut ce trebuia făcut.
