În aceste dealuri pînă și sondele de petrol
au devenit memorie. Aici Dicky căzu
care era mai bâtrân cu patru ani decât mine și mi-a fost ca un tată
în timpul disperării. Acum că sunt mai bătrân decât el
cu patruzeci de ani, mi-l amintesc ca pe un fiu
și eu sunt tătăl lui bâtrân și îndoliat.
Și tu care îți amintești doar fața
nu uita mâinile întinse
și picioarele care alergau atât de ușor
și cuvintele.
Amintește-ți chiar drumul către cruntele bătălii
întotdeauna trecând pe lângă grădini și ferestre
acolo copii jucându-se și din când când
se auzea și un lătrat de câine.
Amintește-ți fructul care cădea și aminteșteți-l
printre frunze pe ramură,
aminteșteți spinii duri
care erau moi și verzi în primăvară,
și nu uita că pumnul, și el,
a fost odată palma unei mâini deschise, cu degete.
