''Pe alte planete ai putea avea dreptate,
dar nu aici...'' și în mijlocul discuției treci
către o tăcere plină de lacrimi, cum unii trec de la albastru la negru
în timp ce scriu o scrisoare când li se usucă pixul,
ori cum se obișnuia odată să se schimbe caii în timpul unei călătorii.
Vorbirea în timp obosește, însă lacrimile
sunt mereu proaspete.Semințe ale verii intră zburând în camera
unde stăm. În fața ferestrei
crește un migdal negru:
un alt luptător în veșnica bătălie
a dulceții împotriva amarului.Uite! cum timpul nu este în interiorul ceasurilor
tot așa, iubirea nu este în interiorul trupurilor:
trupurile doar ne amintesc de ea.Dar ne vom aminti de această seară,
în felul în care înotătorii își amintesc accidentele lor vasculare
de la o vară la alta.''Pe alte planete
ai putea avea dreptate, dar nu aici!''