M-am născut în 1924. Dacă aș fi fost o vioară, la vârsta mea,
nu aș fi fost una dintre cele mai bune. Ca vin puteam fi de prima mână
ori deja oțet. Ca javră aș fi fost mort. Carte de-aș fi fost
tocmai ce aveam șansa să devin scumpă sau aruncată.
Ca pădure aș fi fost tânără, iar ca mașină ridicolă.
Ca om sunt obosit, foarte obosit.
M-am născut în 1924. Când mă gândesc la om
îi văd numai pe cei născuți în același an cu mine,
ai căror mame au zăcut în chinuri cu mine
indiferent unde s-au aflat, în spitale ori case întunecate.
Azi, când e ziua mea, aș dori să vă spun
o rugăciune solemnă,
vouă, a căror vieți sunt trase în jos de greutatea
speranțelor și dezamăgirilor,
vouă, a căror fapte cresc din ce în ce mai mici și ai căror zei se multiplică-
voi sunteți frații mei de speranță, tovarășii mei
de disperare.
Sper să vă găsiți pacea durabilă,
cei în viață în viețile voastre, cei morți
în moartea voastră.
Și oricine își va aminti copilăria lui ca fiind lucrul cel mai de preț
acela să fie câștigătorul,
de va fi să fie vreun câștigător.
