în grădină la masa albă,
doi morți stau în mijlocul unei zile călduroase.
O ramură dintr-un copac foșnește ușor deasupra lor. Unul dintre ei vorbește
despre lucururi care n-au existat.
Iar celălalt despre marea iubire
echipată cu un dispozitiv special ce-i va permite să se mențină în funcțiune
...chiar și după moarte.
Erau, dacă cineva ar putea spune asta, un șic
și reconfortant fenomen
în toată acea zi toridă și uscată, fără sudoare
și fără niciun sunet. Numai când
s-au ridicat să plece i-am auzit din nou,
ca un clinchet de porțelan,
așa cum ai curăța de farfurii o masă.
