Yom Kippur fără mama și tatăl meu
nu este Yom Kippur.
Tot ce a lăsat mâna lor binecuvântându-mă pe cap
e un tremur, ca tremurul unui motor
care continuă să meargă după moartea lor.
Mama a murit numai cu cinci ani în urmă,
cazul ei incă eîn așteptare
între oficiile de-acolo de sus și hârtiile de aranjat pe pământ.
Tatăl meu, care a murit cu mult timp în urmă, deja a înviat
în alte locuri,
nu în mine.
Yom Kippur fără mama și tatăl meu
nu este Yom Kippur. In consecință mânânc
ca să-mi pot aminti
și beau ca să nu uit
și sortez promisiunile
și clasific jurămintele după timpul și mărimea lor.
În timpul zilei ne-am obișnuit să strigăm, ''Iartă-ne pe noi''
iar în timpul serii '' Deschide-ne Tu poarta''.
Dar spun, Uită-ne, renunță, lasă-ne pe noi singuri
când porțile tale se vor închide și ziua va fi murit.
Ultima rază de lumină se frânge
în vitraliul sinagogii.
Lumina soarelui însă nu se frânge,
noi ne frângem
cuvântul ''frânt'' e frânt.
