Alegeri greşite

Capitolul 9

Străinii pot să devină cei mai buni prieteni, la fel cum cei mai buni prieteni pot să devină niște străini

O nouă zi de muncă, iar eu eram cu capul în nori. Oare mă îndrăgosteam de domnul Chase? Nu îmi ieșea din minte, seara trecută. Cum aveam să mă comport azi la muncă în preajma lui? Uf, Isabella! Unde îți stă mintea? Tu ești în această firmă pentru a o duce la faliment și a o ajuta pe doamna Beverly, Sabrina e în mâinile ei. Însă tot nu înțelegeam cum eu, o femeie puternică și încăpățânată, așa cum mă credeam eu, poate să facă niște infracțiuni pentru sora ei, care nu i-a fost niciodată alături.

M-am grăbit să îi așez cafeaua și ziarul pe masa din bucătărie, am observat o geantă roșie din lac, așezată pe blatul de la bucătărie. Trăia și o femeie în casa lui? Adică ar fi de înțeles, e un bărbat singur, însă el chiar are inimă? Adică el să iubească? Mă bufni râsul, doar imaginându-mi-l îndrăgostit și țipând la femeia de lângă el, pentru că o iubește. Nee, el e din piatră, iremediabil și incurabil de viguros și sălbatic! Am ieșit repede din casă, pentru a nu-l prinde într-o ipostază mai puțin decentă.

Pe biroul meu am găsit un buchet de trandafiri roșii, nu erau florile mele preferate, însă erau foarte frumoase. Aveau până și un bilețel, dar înainte să ți-l citesc, Eloise se apropie de mine, iar vocea ei mă distrase din emoție.

- Neața! Ai primit flori de dimineață, curierul le-a adus. Ai vreun admirator secret?

- Neața! Nu știu, poate, i-am zâmbit eu.

Am citit bilețelul.

„Pentru începutul frumos al prieteniei noastre..."

- Deci cine e?

- Nu știu, nu s-a semnat..

- Hmm.. ai un iubit misterios se pare! chicoti ea.

- Cine are un iubit misterios? am încremenit când am auzit vocea domnului Chase, apoi l-am privit, îmi zâmbea larg și șmecher. Pulsul îmi era accelerat, iar obrajii roșii, mă rușinasem.

- Ah, m-am bâlbâit eu.

- Isabella!

- Cum? am făcut eu ochii mari.

- Ai ai, sunteți deștepte, frumoase și tinere, e normal să aveți pretendenți și admiratori de asemenea. Isabella, să vii până la mine în birou, am nevoie de tine.

Am nevoie de tine..ahh... mă topeam. Respirația îmi era sacadată, de ce nu pot pur și simplu să îmi mențin postura în fața lui?

- Sigur!

Am intrat în biroul lui.

- Isabella, te rog să îmi listezi lista magazinelor, în care livrăm parfumurile și să-mi faci un bilanț, poți să o rogi pe Eloise să te ajute.

- Bine, domnule, îmi mențineam eu privirea în podea.

El se apropie de mine cu pași mărunți, îmi ridică bărbia.

- Ce e?

Când privirile noastre s-au întâlnit, bătăile inimii se acceleraseră, respirația îmi era greoaie.

- Vă mulțumesc pentru flori..

- Cum ai știu că sunt de la mine? îmi zâmbi el cu un colț al gurii.

- Nu sunt?

- Ba da, speram doar să nu o dau în bară..cumva am vrut să-mi cer scuze pentru aseară, am cam întrecut măsura.

- E în regulă, nu e nevoie să vă cereți scuze.

- Ba da, nu îmi stă în caracter să mă comport așa, dar vinul și-a făcut curaj, râse el.