Alegeri greşite

Capitolul 20

Dăruiește-i persoanei pe care o iubești: aripi pentru a zbura, rădăcini pentru a se întoarce și motive pentru a rămâne. D.L.

Din perspectiva Isabellei Parker

Visam şi nu ştiam dacă să-l consider un vis sau un coşmar? Eram fericită şi inconştientă, cum s-a ajuns aici nici nu puteam să-mi închipui. Eram la propriu în brațele lui, dormisem amândoi îmbrățişați, nu voiam să mă mişc de aici, să nu-l trezesc. Să stau să îl privesc. Până acum câteva ore era domnul Thompson, iar acum era bărbatul pe care îl plăceam, iubitul meu.

Mi se părea ceva ireal. Cum se întâmplase asta? Eu şi domnul Thompson, zâmbeam doar trecându-mi acest gând prin minte.

Îi analizam fiecare trăsătură a feței, purta doar un maieu şi o pereche de pantaloni de trening. Mă simțeam în siguranță în brațele lui, era atât de bine. Niciodată nu m-am mai simțit atât de specială în preajma unui bărbat.

Buzele lui îmi făceau cu ochiul, erau extraordinar de apetisante. Aş fi vrut să-l sărut, dar stăteam cuminte, nu voiam să-l trezesc, dormea atât de bine.

Se pare că ațipisem, m-am trezit şi el nu era. Pentru o secundă m-am panicat, oare plecase? Am observat bagajele în cameră. Deci nu plecase. Dar unde putea să fie?

M-am ridicat, dar am rămas în pat, mă uitam spre baie, să nu fie acolo, însă nu era acolo.

Când am auzit uşa, m-am liniştit, deşi oarecum aveam emoții despre cum va decurge situația dintre noi doi.

- Neața, sălbatica mea! îmi zâmbi el larg.

- Bună dimineața, domnule balaur..am zis eu serioasă.

- Aşa deci..eu stăteam în mijlocul patului, el se aplecă spre mine şi mă sărută.

Cu siguranță visam!

- Ştii cât eşti de frumoasă dimineața? îmi dădu o şuviță de păr la o parte.

- Mă flatați, domnule Thompson, am zâmbit eu.

- Te joci..vrei să te pedepsesc?

- Să zicem că o caut cu lumânarea?

- Observ..mă sărută el din nou. Unde vrei să mergem?

- Am cam vizitat Las Vegasul, nu ştiu putem ieşi unde vrei.

- Mă gândeam să te duc într-un loc superb, îți va plăcea, dar nu pot să îți spun până nu ajungem acolo.

- Ah, sunt curioasă..vreau să ştiu!

- Dulce pedeapsă..nu îți spun.

- Foarte bine..mi-am pus mâinile în sân, atunci nu merg.

- Te răsfeți, Isabella..şi mă provoci, ridică din sprâncene.

- Ok..m-am calmat eu. Îl credeam în stare de orice, însă ştiam că nu mi-ar face rău. Dar nu aveam încredere în mine, nu ştiam dacă pot să îi rezist să nu-i cedez.

- Merg să fac un duş..vii? îmi zâmbi pervers.

- Nee..prefer să îmi sun frații să-i anunț că mai rămân.

- Ştiam că nu ai oricum curajul să vii..mă sărută pe frunte.

- Ce sigur eşti!

- Întotdeauna!

Eram un cuplu, aşa ca şi cum ne-am cunoaşte de foarte multă vreme. Cât de drastic se schimbară lucrurile în zilele acestea. Şi mă gândeam oare cum va reacționa domnul Chase când va afla asta? Dar doamna Beverly?