Alegeri greşite

Capitolul 6

Familia nu este un lucru important, este totul

Voia lista cu cei prezenți la eveniment, oare ce plănuia doamna Beverly, dar nu trebuia să uit pentru ce sunt aici. Nu trebuie să mă implic emoțional în această firmă, oricât de dragă mi-ar fi Erin sau oricât de înțelegători sunt domnii Chase și Ryan. Pentru balaur, ar merita tot efortul, atâta timp cât suferă.

Am transferat lista cu invitații de la eveniment pe propriul meu telefon, nu puteam risca să mi se caute în geantă.

- Mergem la masă? mă întrebă Eloise.

- Da, i-am zâmbit eu, dar îmi pieri zâmbetul când tipa blondă din biroul domnului Chase cu Erin în brațe, ieși și îmi aruncă o privire disprețuitoare. Ce avea împotriva mea?

- La revedere, spuse Eloise, dar și eu cu întârziere.

- La revedere.

- Pa, Isabella, îmi făcu micuța Erin cu mâna.

Am salutat-o și eu înapoi. Era o drăguță.

Domnul Chase se apropie de noi.

- Isabella..

- Ne vedem jos la restaurant, spuse Eloise.

- Vin imediat, trebuie să-l anunț și pe domnul Thompson că plec.

- Bine. Vin imediat.

- Spuneți domnul Chase, am conversat eu în timp ce îmi puneam telefonul în geantă, aveam oarecum emoții speram doar să nu afle ceea ce făceam.

- Mulțumesc pentru că ai stat azi cu Erin și sper să nu te deranjeze atitudinea fostei mele soții, așa e ea.

Fosta soție? Deci nu era însurat.

- Nu e nimic, e de datoria mea să vă ajut, doar sunt angajata dumneavoastră.

El zâmbi, dar oarecum trist.

- Ok. Du-te, îi spun eu lui Richard că ai plecat.

- Unde pleci? interveni domnul Thompson, care tocmai ieșise din birou.

- Merg la masa de prânz.

- Ți-ai terminat munca?

- Nu, dar o voi face după ce vin de la masa de prânz.

- Vei pleca după ce termini ceea ce ai de făcut, zâmbi el fals.

Idiotule! Îmi venea să-l strâng de gât.

- Richard, e vina mea că nu și-a terminat treaba, a stat cu Erin, te rog, las-o să mănânce, iar după aceea nu va pleca până nu își va termina treaba. Ok? interveni domnul Chase.

- Fie, dar nu pleci acasă până nu termini ce ai de făcut.

- Mulțumesc, domnule Thompson, domnule Chase, i-am zâmbit eu.

Pur și simplu îl uram pe balaurul Thompson, categoric merita să falimenteze, păcat de d-l Chase și Ryan, care sincer erau cei mai de treabă.

***

După ce m-am întors de la masa de prânz, pe biroul meu erau așezate sute de dosare, mai că nu vedeai nimic de grămada de dosare.

- Ce naiba..? am șoptit eu.

- Cred că ai de muncă, oftă Eloise, nu e o problemă te ajut eu.

- Dar ce e cu toate acestea? eram nedumerită, cineva îmi făcea o farsă? Chiar nu puteam să-mi explic ce căutau aceste dosare pe biroul meu, eu lăsam biroul aproape gol.