Alegeri greşite

Capitolul 28

- Şi cu ce ocazie am ieşit la pizza? mă întrebă Joshua, lipsit de chef, având doar o cască în urechea dreaptă, asta însemna că ascultă măcar pe jumătate conversația noastră.

- Pentru că am vrut să ne petrecem ziua ca între frați, nu am mai stat de mult timp aşa. Şi Liam trebuie să apară imediat.

- Atunci de ce nu e şi Tiffany aici?

- Ea e cu soțul ei şi cu Sabrina.

- Exact, ne-a lăsat baltă. Aşa cum o veți face şi voi când vă veți căsători. Cine va accepta să mă primească în casa lui?

- Joshua, te rog nu gândi aşa. Ştii prea bine că te iubim mult, nu te va lăsa nimeni pe stradă şi nici nu se pune în discuție vreo căsătorie.

- Crezi că nu ştiu că tu şi Richard sunteți împreună?

- Suntem, dar nu înseamnă că ne vom căsători.

- Dar nici că nu o veți face. Nu vreau să mă consideri un egoist, chiar vă doresc binele. Însă îmi doresc şi binele meu.

- Joshua, toți suntem în aceeaşi situație, părinții noştri ne-au părăsit, construindu-şi probabil viețile lor departe de ale noastre.

- Tata m-a căutat!

- Serios? Mă bucur enorm..sper că ți-a spus lucruri bune.

- Da, ar vrea să mă ia la el, mai ales acum că a aflat ce s-a întâmplat.

Am rămas uimită, dar mă bucuram pentru el, voiam să aibă o legătură specială măcar cu tatăl lui.

- Şi ai acceptat?

- Da. Îmi doresc să stau cu el.

Nu era din egoism această dezamăgire pe care o simțeam, doar că m-am obişnuit ca Joshua să fie sub observația noastră, dar nu prea am fost responsabili.

- Dacă tu eşti de acord, nu putem face nimic ca tu să nu pleci, deşi nu vreau să fii departe de noi.

- Nu mă vreți nici aproape, v-am dezamăgit.

- Joshua! am ridicat eu puțin tonul. De unde îți vin astfel de idei? Suntem frații tăi, am construit împreună propria noastră familie şi ne e foarte bine aşa. Tu eşti schimbat, tu crezi că îți dorim răul, însă nu e aşa!

- Ce e cu toată hărmălaia aceasta? întrebă Liam, care tocmai sosi şi se aşeză pe scaun.

- Joshua vrea să se mute la tatăl lui, am zis eu repede, cerând cu privirea ajutorul lui Liam de a-l convinge să rămâne alături de noi.

- Super! Deci sărbătorim prin a mânca o pizza? ne zâmbi el larg.

Poftim? Cum adică super? Eu mă aşteptam să spună categoric nu, în niciun caz nu m-am aşteptat să spună că vrea să plece.

- Vezi de ce nu poți să te bucuri cu adevărat aşa cum face Liam?

- Mă bucur, dar sunt şi tristă, pentru că îmi doresc să rămâi cu noi.

- Hai hotărâți-vă ce pizza vă comandați! ne grăbi Liam, foarte relaxat.

Nu îi înțelegeam atitudinea, mă şocase.

Ne comandase fiecare, le făcusem ciste, mai ales că propriu-zis eram la o întâlnire.

Richard mă sunase de câteva ori, dar dacă nu i-am răspuns, nu a mai insistat. Cred că îl înfuriasem, însă el începuse, cu Zizi..hh!

Joshua rămase cu nişte colegi de şcoală prin apropierea blocului, iar Liam veni cu mine acasă.

- Auzi? Ție îți convine ca Joshua să meargă la tatăl lui? Dacă va suferi că tatăl lui nu se va comporta conform aşteptărilor lui.