Alegeri greşite

Capitolul 30

Trei luni mai târziu

- Crezi că mă va ierta vreodată?

- Cu siguranță o va face, Isabella, dar trebuie să ai răbdare, e rănit în acest moment, mă încurajă el.

Eram goală fără Richard. L-am mințit şi am amânat atât de mult ca să îi spun adevărul, până când amândoi am investit multe sentimente. Îl iubeam atât de mult şi plângeam în fiecare zi pentru prostia mea, dar în zadar. Richard nu voia să mai audă nimic despre mine.

- Nu te mai învinui, ce rost mai are acum? Totul va avea să se schimbe, vei vedea!

- Nu, Richard nu se va întoarce la mine, unu pentru că este foarte orgolios şi doi pentru că urăşte minciuna, iar eu am făcut asta. I-am trădat încrederea. E urât ceea ce am făcut!

- Isabella, se aşeză el în genunchi în fața mea, îmi şterse lacrimile ce s-au prelins pe fața mea şi mă sărută pe frunte. Pentru mine eşti specială şi vei rămâne întotdeauna aşa. Dă-mi o şansă! Căsătoreşte-te cu mine!

***

În prezent (înainte cu trei luni)

Cabana era superbă, iar eu eram foarte încântată de această ieşire, asta pentru că era şi Richard cu mine. Însă mesajul doamnei Beverly mă indispuse. Ştiam că sunt nevoită să-i spun lui Richard adevărul, dar dacă nu avea să înțeleagă? Ce voi face? Aveam nevoie să rămân singură cu Ryan să-i povestesc despre asta.

- Îți place camera? mă sărută pe obrazul stâng, luându-mă în brațe prin spatele meu.

- E minunată! m-am întors spre el, l-am sărutat uşor pe buze. Mă bucur că am venit!

- Şi eu..împinse cu piciorul uşa, apoi o încuie cu cheia. Mă prinse de şolduri şi mă ridică în brațe. Te iubesc, sălbatica mea, coborâ cu săruturi pe gât. Îmi ridică bluza.

- Şi eu te iubesc, am gâfâit eu.

Îl adoram şi era un bărbat în adevăratul sens al cuvântului.îl iubeam şi ştiam că şi el o face la fel de mult ca mine. Nu merita tot ce îi ascundeam, dar de unde voi avea curajul să îi spun tot adevărul?

Ne contopiserăm unul cu celălalt! Ne iubeam atât de mult, cât de scorpie puteam să fiu să distrug asta? Eram vinovată că am acceptat jocul acesta de la început din partea doamnei Beverly, dar trebuia să-l opresc înainte să fie prea târziu.

A doua zi dimineață, ne-am întâlnit cu toți în lobby, unde aveam canapele şi măsuțe, pentru a merge împreună la micul dejun. Nu ştiam cum să fac pentru a rămâne singură în preajma lui Ryan, trebuia să îi spun de mesajul primit de doamna Beverly.

- Bună dimineața porumbeilor!

- Porumbei şi porumbițe mergem la masă? întrebă Chase cu un zâmbet larg.

Eram un grup pe cinste. Îmi plăcea atmosfera creată de ei, mă simțeam acasă în preajma lor. Cum să dezamăgesc atâtea persoane?

- Mergem! Când e foame face urât! râse Elena.

- Ştim, zise la unison Richard şi Ryan.

- Ah, şi nimeni nu m-a anunțat?

- De ce? S-ar fi schimbat ceva? se uită el insistent la ea, o sorbea din priviri, era clar că Chase chiar se îndrăgostise de Elena, nu îi mai văzusem acea privire.

- Poate!

- Ce anume?

- Nu îți mai era foame! Nu e logic? râse ea.