Alegeri greşite

Capitolul 18

Îndrăgostiții sunt pietoni ai aerului N.S.

Mă priveam în oglindă, rochia roşie până peste genunchi, cu mâneci lungi, strâmtă pe corp, îmi scotea frumos formele. Era puțin decupată în spate în formă de V. Purtam o pereche de pantofi aurii. Părul mi l-am prins într-un coc mai lejer şi mi-am împodobit urechile cu nişte cercei lungi. Mi-am conturat buzele cu ruj roşu.

- Isabella, se auzi o bătaie în uşă, ai stat acolo aproape o oră. Ieşi azi?

Era nesuferit şi dacă doar îl auzeam.

Am deschis uşa şi am ieşit în fața lui, era preocupat să îşi aranjeze cravata maronie. Dar când mă zări, i-am observat expresiile feței, mă privea din cap până în picioare, părea uimit.

- Vă ajut?

- Cu..se bâlbâi el, cu ce? mă întrebă el aşa duios, mă privea în continuare, nu îşi lua ochii de la mine.

- Cu cravata, văd că duceți o luptă cu ea.

- Nu-mi spune că ştii să faci nodul la cravată?

- Am învățat..m-am apropiat de el şi am tras de cravată pentru a o aşeza, apoi a o înnoda.

Eram atât de aproape de el că îi simțeam respirația pe fața mea. Fir-ar începeam să mă pierd, trebuia să mă concentrez doar la cravată şi la nimic altceva. Simțeam cum inima îmi bătea din ce în ce mai tare în preajma lui, căldura corpului lui mă făcea să vibrez. Am încercat să leg cravata aia cât mai repede, apoi i-am aranjat-o apropiindu-mă şi mai tare. Aş fi vrut să-l sărut şi poate în alte circumstanțe aş fi făcut-o, dar îmi explicase clar că nu vrea să aibă nimic de-a face cu mine sunt doar o angajată, iar relațiile la locul de muncă sunt strict interzise, mai ales între patroni şi angajați.

Am rămas câteva clipe privindu-ne, unindu-ne sentimentele, categoric, era o atracție puternică între noi, însă nimic mai mult, nu?

- Ar trebui să mergem..

- Da..ar trebui, spuse el, dar niciunul dintre noi nu se mişca.

- Atunci ar trebui să o luăm din loc..m-am îndepărtat de el.

- Da. Mulțumesc..pentru..

- Cravată! Adică pentru că v-am ajutat să o legați, să mergem! am zis eu brusc, voiam să ies cât mai repede din acea cameră.

M-am întors spre uşă, am tras adânc aer în piept.

I-am simțit respirația pe ceafa mea, iar mâna aşezată pe brațul meu drept.

- După tine..îmi şopti el, iar vocea lui era precum o simfonie pentru urechile mele, vibram din nou, speram doar ca toată emoția ce o simt să nu se observe.

Fir-ar să fii tu, domnule Thompson, cum reuşesti să îmi intri pe sub piele, iar apoi să te comporți ca un ghimpe, care te sâcâie doar simțindu-i prezența.

Am deschis uşa, deşi nu ştiu de unde mai aveam putere să fac asta.

Din perspectiva lui Richard Thompson

Nu reuşeam să iau ochii de la ea. Isabella Parker era o apariție, iar din câte vedeam şi partenerul meu de afaceri o observase, iar de asta mă temeam.

Chris Smith avea 30 de ani, locuia în Sydney, Australia, unde avea şi firma proprie, se ocupa de publicitate şi avea câte o firmă în fiecare colț al lumii. Mă uimise la început că s-a stabilit tocmai la capătul lumii, dar de acolo putea controla totul mai uşor. Aşa spunea el de fiecare dată. Era un burlac bogat, frumos şi foarte curtat de femei. Ştiam asta, pentru că nu îi lăsa nicio femeie să-i scape şi din câte observam nu depunea prea mult efort, pentru că ele erau topite după el.