Alegeri greşite

Capitolul 4

Iubire: Drum spre dezamăgire

Din perspectiva Isabellei Parker

Era ora 08:00 și eram la birou meu de aproape 15 minute, am zâmbit la acest gând. Oare cât de surprins va fi domnul Thompson când își va vedea programul și cafeluța favorită pe masa din bucătărie? Și mai ales că azi am ajuns mai repede ca el, ba chiar întârzia. Merita orice sacrificiu, atâta timp cât obțineam ce aveam nevoie, în plus aveam de gând să-l pun cu botul pe labe pe acest domn Thompson, poate cu ocazia asta se va comporta mai frumos cu angajatele în special.

Pomenind de lup, apăru și el, într-un costum gri și o cămașă de un albastru-deschis, a rămas surprins să mă vadă la biroul meu.

- Bună dimineața, domnule Thompson, am spus eu voioasă. Deși sinceră să fiu eram cam adormită, m-am trezit la 05:00, ca să pot ajunge devreme la muncă, mai ales cu mijloacele de transport și cu tocurile în geantă.

A trecut pe lângă mine fără să mă salute și a intrat în biroul lui, fără să schițeze niciun gest. Deci care dintre noi era prost crescut? Că nu m-am prins!

Domnul Chase se apropie de biroul meu.

- Bună dimineața, Isabella.

Numele meu din gura lui ieșea așa melodios, încât mă făcea să vibrez.

- Bună dimineața, domnule Chase, i-am zâmbit eu.

Arăta atât de bine în cămașa lui albă și pantaloni negri. S-a proptit de biroul meu și i-am simțit parfumul, care m-a dat pe spate. Aer! Cât de bine mirosea, așa bărbătesc și pasional.

- A venit Richard?

- Da, i-am răspuns eu la zâmbet.

- Mirosiți așa...de bine!

Fraiero cum să spui asta!

- Adică, parfumul..știți l-ați creat aici..? am dat eu cu stângul în dreptul.

- Da, chicoti el. Richard l-a făcut.

- Serios?

Cum putea să iasă ceva atât de frumos din mâinile unui om fără scrupule?

- O să te rog să-i dai acest dosar, pe Ryan nu l-ai văzut?

- Ah, poate, nu știu. Nu-l cunosc, poate să treacă pe lângă mine, chiar nu știu.

- Crede-mă vei știi când ai să-l vezi. Sună-mă când ajunge, ok?

- Bine, domnule Chase.

Îmi trase cu ochiul și plecă spre biroul lui. Domnul Chase era atât de simpatic și se comporta foarte frumos cu angajații, cel puțin cu mine. Isabella! Trezește-te! Ești aici să muncești nu să te uiți după bărbați aceștia frumoși!

Ok. Sigur îmi voi reveni după ce intru în biroul balaurului, am râs eu, colegii se uitau spre mine. Cred că așa îi voi spune de azi înainte, balaurul Thompson!

Am bătut la ușă și am intrat.

- Mă scuzați, domnul Chase m-a rugat să vă dau acest dosar.

- Lasă-l pe birou.

- L-am pus pe birou, nici măcar nu își ridică nasul din hârtiile alea.

- Pot să plec?

- Da!

- Bine.

- Auzi, își îndreptă privirea spre mine. Tu nu te poți abține din a nu aveam ultimul cuvânt sau de a nu îmi răspunde?