Alegeri greşite

Capitolul 32

"Destinul nu este determinat de şanse, ci de alegeri."

- Ce cauți aici? mă întrebă el, cu o urmă de bucurie în glas. Sau doar aşa mi se părea mie?

- Tu ce cauți aici nu e casa ta! am spus eu repede.

De fapt avea mai multe drepturi decât mine să fie aici, era cel mai bun prieten al lui Chase, dar până la urmă şi eu eram o prietenă, aşa că eram îndreptățită să mă aflu aici.

- Nu pentru că ar trebui să îți răspund, însă am grijă de Erin. Chase şi Elena sunt la o întâlnire romantică, sărbătoresc câteva luni de când sunt împreună.

- Ah, am zâmbit eu.

- Ce e?

- Nimic..de fapt, i-am sunat şi Elena mi-a spus că sunt acasă, să trec pe la ei, asta pentru că ştiau că tu..

- Sunt aici. Deci aşa joacă verişoara mea şi cel mai bun prieten al meu?

- Se pare că da. Şi crede-mă că nu am vrut să facă asta, nu eu le-am cerut, m-am scuzat eu evitând să gândească asta, pentru că de data aceasta chiar spuneam adevărul.

- Şi de unde aş putea să ştiu că nu mă minți?

Auch! Mă dureau vorbele lui mai mult decât mă aşteptam eu.

- Cred că e mai bine să plec! m-am întors să plec când am auzit vocea lui Erin.

- Unchiule Richard! fusese mai degrabă un țipăt.

El se grăbi spre sufragerie, locul unde era ea. Am mers şi eu, de teamă că i s-ar fi întâmplat ceva.

- Erin eşti bine? am întrebat eu.

- Mătuşa Isabella, sări ea în brațele mele.

Mă bucuram să o văd în siguranță.

- Eşti bine, scumpo?

- Da, doar că sunt foarte tristă.

- De ce? m-am aplecat eu la nivelul ei.

Adoram să-mi spună mătuşa Isabella, Richard o învățase să-mi spună aşa, dacă el era unchiul ei.

- Pentru că am stricat rochița păpuşii mele şi era preferata mea, se smiorcăi ea, cerând cu privirea ajutorul meu. Poți să mi-o repari? clipi ea din gene.

Ştia să obțină ceea ce îşi doreşte cu doar câteva mişcări ale genelor, asta o va ajuta când va fi o tânără domnişoară.

- Din păcate eu nu pot să mai rămân, dar te ajută unchiul Richard, am sărutat-o pe frunte.

- Dar de ce nu poți să rămâi?

- Pentru că aşa trebuie. În plus tatăl tău te-a lăsat cu unchiul Richard, iar el va avea grijă de tine.

M-am ridicat, l-am privit fix pe Richard preț de câteva secunde, iar apoi m-am îndreptat spre uşă.

- Poți să rămâi cu Erin, se bâlbâi Richard. Eu nu prea le am cu acul şi ața, mai ales cu rochiile, râse el.

- Eşti sigur că eşti în regulă? Adică noi doi în aceeaşi casă..poate ar trebui să discutăm.

- Isabella, nu îți spun să stai pentru mine ci pentru Erin. Iar dacă nu vrei, nu am nimic împotrivă.

I-am aruncat o privire, acuzându-l de vorbele spuse, iar el îşi dădu seama de asta, îi citeam părerea de rău de pe chipul lui.

- Aş fi rămas pentru tine, dacă ți-ai fi dorit asta, însă acum nu mi-ai cerut acest lucru, ci stau pentru că Erin are nevoie de mine şi îmi este prea dragă ca să o refuz.