Alegeri greşite

Capitolul 21

"Cel mai uşor mod de a-ți ține cuvântul e să nu-l dai niciodată" N.B.

Richard era cu spatele la noi, aflase totul cu siguranță! Eram înfricoşată de tot ceea ce avea să urmeze. Aveam doar o zi de când eram împreună, nici nu trecuseră 24 de ore, iar totul avea să se dărâme. Am rămas neclintită în loc, nu puteam să mă mişc sau să spun ceva.

- Ia loc, Isabella, îmi spuse domnul Chase.

- Sunt bine, s-a întâmplat ceva? Adică ştiu că s-a întâmplat, m-am bâlbâit eu.

- Isabella, vom fi sinceri cu tine, trădarea nu este un lucru pe care îl iertăm. Iar în această firmă greşelile se plătesc, sper să fii conştientă de asta.

- Sunt, îmi înghețase sângele în vene, mă uitam insistentă la Richard, care îşi freca ceafa şi nu avea curajul să se întoarcă, să mă privească în ochi.

Sentimentul că el mă va urâ şi mă va alunga din viața lui, îmi dădu fiori, mă abțineam din greu să nu plâng. Trebuia să fiu puternică orice ar fi, indiferent de situație.

- Nu vreau să o iei personal, dar eşti prima pe care o bănuim, pentru că tu eşti cea mai aproape de Richard, fiind asistenta lui personală. Tu ai acces la proiecte şi la tot ceea ce facem.

Nu aflară? Doar mă bănuiau, aveam jumătate din vină, pentru că îi dădusem doamnei Beverly mostra, dar nu eu i-am dat proiectul.

Acum ce aveam să fac? Să recunosc sau să mint în continuare?

- Nu am văzut proiectul credeți-mă, chiar nu v-am trădat! În plus eu am fost cu domnul Thompson în Las Vegas. Dumneavoastră decideți dacă mă veți crede, nu ştiu cum să vă demonstrez asta.

- Richard ți-a trimis pe email proiectul, crezând că vei rămâne aici pe parcursul plecării lui, dar apoi ai plecat.

- Un email? Nici nu l-am verificat înainte de a pleca, toată lumea poate să îmi verifice laptopul. E deschis.. Credeți-mă, nu am fost eu!

- Nu trebuie să intri în panică, Isabella, mă consolă domnul Chase. Dacă spui că nu tu ai fost, noi te credem, vom găsi vinovatul. Ne-ar fi de folos dacă ai știi cine a făcut asta, nu suspectezi pe nimeni?

- Chase, se întoarse Richard, te rog lasă-mă să vorbesc cu domnișoara Parker între patru ochi.

Fața lui nu exprima nimic, era trist și probabil furios, dar se stăpânea destul de bine.

- Richard, Isabella nu are nicio vină, nu avem dovezi și nu trebuie să te răzbuni pe ea. Știu că eu am angajat-o și aveți anumite divergențe, dar își face treaba foarte bine, ba chiar ne-a ajutat să ieșim din anumite situații.

Încerca domnul Chase să-l convingă că eu nu am nicio vină, deși aveam.

- Chase, te rog, vreau să discut eu cu ea.

- Ok, domnul Chase se întoarse spre mine și mă lovi ușor pe umăr. Va fi bine! mă încurajă el.

Nu-mi era frică de o ceartă, îmi era teamă că în ochii lui Richard voi scădea, voi fi nimeni, iar el nu mă va mai privi așa cu drag și nu mă va face să mă simt specială vreodată. Începusem o relație din senin, fără ca măcar să fi fost prieteni înainte, nu știam prea multe despre el, decât ceea ce știau și angajați, dar nici el nu știa prea multe despre mine. Abia acum începeam să ne cunoaștem, să ne dăm o șansă, dar totul se putea ruina într-o secundă.

Domnul Chase a ieșit din încăpere. Richard se apropie de mine, se sprijini de birou, își frecă mâinile.

- Isabella, ai avut de a face cu trădarea firmei? Ai ajutat pe cineva din exteriorul sau din interiorul firmei să distrugă tot ce am trudit cu greu alături de Chase? apoi se uită la mine, privirea lui mă înfioră, am simțit cum voia să aibă încredere în mine. Căuta cu disperare adevărul, unul fals, acela de a spune că nu am nimic de-a face cu vinderea parfumului și a proiectului.