Capitolul 29

1.3K 106 2
                                    

"Dacă dragostea te cheamă, urmeaz-o chiar dacă drumurile ei sunt grele şi abrupte. K.G."

Ați văzut vreodată doi câini să mârâie deoarece nu se plac, dar pentru că stăpânul le-a interzis să  facă gălăgie, nu latră?

Cam aşa arăta pentru mine imaginea lui Richard şi Jack făcând cunoştință.

- Richard Thompson, l-am auzit spunând triumfaş, întinzându-i mâna, dar cu cealaltă ținându-mă pe mine.

- Jack Gilbert, zâmbi el aşa cum ştiam că face când nu agrea o persoană.

Of! Cum de s-a întâmplat asta acum?

- Isabella, mă bucur mult să te văd!

Am tuşit scurt.

- Şi mie, adică nu te-am văzut de mult.

De ce eram eu mereu în situații stânjenitoare, căutam cu privirea un ajutor.

- Şi să mergem la masă! Mătuşa face o plăcintă cu mere şi scorțişoară de te lingi pe degete. Ne-a împins din spate Elena. O iubeam pe fata asta! Mai ales că ne apropiasem mult una de cealaltă, la fel şi de Eloise, asta pentru că îmi lipsea să am prietene apropiate, cui pot să-i povestesc orice.

Însă tot nu puteam să le spun despre Beverly, pur şi simplu oricât încercam nu reuşeam să fac asta.

După ce am luat masa în linişte, deşi se simțea tensiunea de la un kilometru, ne-am adunat în sufragerie aşezați pe canapea şi fotolii, în jurul bradului.

Aş fi vrut să o iau deoparte pe Rose, dar îmi era teamă să îl las pe Richard singur, nu ştiam cum va ieşi situația dintre cei doi.

- Crezi că putem vorbi puțin? se apropie Rose de mine.

- Exact la țanc. Sigur. Merg până în bucătărie cu Rose, l-am sărutat pe obraz pe Richard.

- În regulă. Eşti ok?

- Da.

Eu şi Rose ne-am retras în bucătărie.

- Îmi cer scuze, Isa, că am dat buzna în felul acesta.

- Nu ştiu ce să spun, mi se pare că relația ta cu Liam nu e una serioasă..adică sper să fie.

- De ce te-ai îndoi de asta? mă întrebă ea mirată.

- De ce? Poate pentru că eu şi fratele tău ne-am despărțit şi ai vrut să...

- Să mă răzbun? aproape că scoase un țipăt. Isabella cum poți să te gândeşti la asta? Ştii prea bine că mi-a plăcut Liam din liceu, dar el nu a avut aceleaşi sentimente.

- Scuze, nu vreau să greşesc, dar m-ați luat prin surprindere. Fiind şi Jack aici.

- Nu am vrut să îl invit înăuntru, Richard a insistat.

- Ştiu. Îmi pare rău, Rose că am fost atât de dură cu tine când ai plecat. Nu am crezut vreodată că Jack mă va lăsa baltă şi am dat vina pe tine, iar tu te-ai supărat şi aşa am ajuns în situația în care să nu mai vorbim, ceea ce nu a fost deloc plăcut.

- Aşa e. Şi mie îmi pare rău şi vreau să-mi cer scuze.

- Nu e nevoie, eu am fost cea care am exagerat, mă bucur că Liam a ales să fie împreună cu tine, e pe mâini bune şi tu la fel, am îmbrățişat-o eu.

- Şi eu mă bucur, nici nu ştii câți mii de fluturaşi am în stomac şi nu am avut cui să-i scriu. Mi-ai lipsit!

- Şi tu mie, Rose.

Alegeri greşiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum