Alegeri greşite

Capitolul 10

Cel mai mult doare indiferența

- Ești o incompetentă! strigă el la mine.

- Ah, întreceți orice măsură, domnule Thompson și nu vă permit să mă jigniți! m-am răstit eu.

Mă privi uimit de tupeul meu și de reacția mea, probabil se aștepta să mă rog de el să mă ierte, dar eu niciodată nu am să mă rog de un bărbat, mai ales de un imbecil ca el!

- Isabella Parker, nu mă scoate din sărite că s-ar putea să regreți.

Am luat mostra de parfum din geantă și i-am trântit-o în brațe. Am trecut pe lângă el ca vântul, fără să mai spun nimic. Era un nesuferit și un mare dobitoc, știa doar să enerveze oamenii. Exista cineva pe lumea asta să-l suporte mai mult de cinci minute? Sincer eram din ce în ce mai curioasă.

M-am așezat furioasă pe scaunul de la birou meu, trântindu-mi geanta. Eram mai mult decât încântată să-l trădez pe omul acesta, pardon categoric nu poate fi numit om, oamenii au sentimente, balaur, o reptilă cu sânge rece. Va regreta amarnic că m-a călcat pe coadă. Și eu puteam să fiu o scorpie și nu mă voi lăsa până nu îl voi face pe balaur să-și înghită toate cuvintele. Știam că răzbunarea era arma omului prost și că nu e bună, dar acum eram mai hotărâtă ca niciodată să o ajut pe doamna Beverly.

Domnul Thompson se propti cu mâinile de biroul meu, privirea lui era pătrunzătoare și plină de furie.

- Domnișoară Parker, ești concediată!

Am înghițit în sec, acum eu eram uimită de afirmația lui.

- Poftim? am întrebat eu surprinsă.

- Nu pofti nimic, ai auzit prea bine. Ce ai crezut că poți să stai în firma aceasta și să faci ce vrei?

- Nu înțeleg, am rămas eu fără voce.

Știa despre Beverly sau că am luat din sticluța de parfum? Oare și-a dat seama că eu am luat? Or fi camere de filmat și în baie?

- Ce nu înțelegi? Ești C-O-N-C-E-D-I-A-T-Ă! îmi spuse el pe litere. Vrei să-ți repet?

- Nu e nevoie, dar nu înțeleg de ce?

- De ce? râse el isteric. Chiar vrei să-ți spun?

- Cu siguranță nu am pus o întrebare retorică! Normal! nu m-am lăsat eu intimidată de balaur. Era un nemernic, nu putea să-mi dea planurile peste cap, nu acum!

- Te prefaci că nu știi ce ai făcut, nu? Nu am de ce să dau explicații unei angajate nesemnificative ca tine!

Simțeam cum sângele îmi curge prin vene, eram de-a dreptul furioasă.

- Deci spuneți că sunt ..concediată?

- Te-ai prins! Din acest moment nu mai ești angajata acestei firme! zise el plin de sine.

Se uita la mine șocat de gestul meu. I-am tras o palmă, de capul i s-a mișcat în partea dreaptă, iar pe mine mă ustura palma. L-am privit avea obrazul roșul. Atunci am realizat ce am făcut. Dar nu am putut să mă controlez, eram super nervoasă pe el și nu putea să îi permit să mă jignească.

- Ieși afară! Și o să-i rog pe cei de la pază să-ți controleze lucrurile!

Pentru prima dată m-am simțit cu mâța prinsă în sac.

- Poftim? Chiar credeți că am ceva de ascuns? Căutați dumneavoastră!

Am ezitat o secundă, pentru că nu eram foarte convinsă că o să controleze.