In urma cu 18 ani...
Tristetea domina intr-un salon din spitalul Sf. Luke, din Londra.. Lacrimile curgeau pe obrajii parintilor care si-au pierdut unica lor fiica, la nastere. Nu mai era cale de intoarcere si totusi..Ce puteau face? Si-ar fi dat si viata pentru ea. Mama fetitei statea langa ea, cu lacrimile siroind necontrolate, dar neputincioasa. Nu mai putea face nimic pentru fiica ei. Dar..Totul a fost atat de ciudat. Inca isi aminteau acea zi, acea lumina orbitoare care i-a redat viata fetitei lor. Nu conta ca totul a fost supranatural, conta doar ca fiica lor traia.
Prezent...
- Aaa.. Tata! Mama! Aaa! Ce naiba e asta? Pe brat imi erau scrijelite niste semne stranii, care luau incet forma unor initiale. Usa s-a trantit brusc de perete, iar parintii mei s-au apropiat de mine.
- Ce s-a intamplat, Anelise?
- Ce sunt astea? Le-am aratat bratul pe care se vedeau foarte clar initialele N.D. . S-au uitat unul la altul si au lasat capul vinovat in jos.
- Draga mea... Noi... Tu.. la nastere ai murit si.. nu stim ce te-a inviat. Era o lumina orbitoare si.. acum cateva zile a venit o scrisoare in care scria ca.. odata ce vei implini 18 ani cineva va veni dupa tine si te va duce undeva.. La viitorul tau sot si..
- Poftim? Tu te auzi ce vorbesti, mama? Cum adica sotul meu? Am inviat? Ce prostie mai este si asta?
- Nu este nici o prostie, Anelise! Asta e adevarul..Nu stim despre ce este vorba, dar daca ieri ai implinit 18 ani..Hmm.. Stii..
- Spune odata!
- Nu tipa la mama ta, Anelise!
- Tie ti-e usor sa iti pastrezi calmul, tata! Nu ai aflat ca la nastere ai murit si ca acum trebuie sa vina cineva sa te ia sa te duca la mama dracu' si sa te mariti! Continua, mama!
- Pai...Zicea ca dupa 3 zile o sa vina cineva dupa tine..Asa ca maine vei pleca.
- Si voi ma lasati sa plec? Asa? Pur si simplu imi fac bagajele si ma car din casa voastra! Ce frumos.. Stiti ceva? O sa plec de buna voie!
Am iesit din camera si am trantit usa..Acum ce fac? Am meditat putin la ce mi s-a spus..Cum adica voi pleca? Unde? Cu cine? De ce? O lacrima mi s-a scurs pe obraz. Era deja intuneric, iar strazile erau pustii. Ce as putea sa fac acum? Totul e o minciuna..E cumva 1 Aprilie si nu am aflat? Am verificat data..Nu..Era 8 Iunie. Am stiut eu ca trebuie sa fie ceva ciudat cu mine... Adica ce om normal care se uita la cineva si isi doreste sa ramana fara par in cap acea persoana, asta se intampla? Nu..Totul e atat de ciudat si eu ma plimb ca nebuna la 23:05 pe strazile pustii ale Londrei. Si pana la urma ce e cu semnul rosu de pe mana mea? De ce nu a aparut ieri? Sau de ce nu a aparut cand m-am nascut?
M-am asezat pe o banca in parc si am inceput sa plang.. De ce nu sunt si eu o simpla persoana? Ca toti ceilalti.. Desi era iunie, vremea era racoroasa, iar eu aveam pe mine doar un tricou si o pereche de blugi scurti, ambele albe. Nu mai vreau sa ma intorc acasa..Nu vreau sa ii mai vad! Mi-au ascuns 18 ani toata chestia asta! Macar puteau sa imi spuna, la naiba!
- Nu e bine sa stai singura pe strada la ora asta, amore.. Am sarit in picioare si am privit in jur. In spatele meu se afla un baiat..barbat... Mda..Nu imi dau seama cati ani are.
- Amm.. Si tu cine esti? Si de ce imi spui asa? Si ce vrei? Tu ce cauti la ora asta pe strada? Si..
- Mai usor cu intrebarile.. Numele meu este Nathaniel Dark.. Cam atat iti pot spune. Acum te-as ruga sa mergi acasa. E destul de frig..
- Nu imi spui tu mie ce sa fac! O sa stau aici cat vreau!
- Te comporti ca un copil..
- Mda.. Am fost pana ieri..
- Si de maine o sa fii si casatorita..
- Poftim? De unde stii?
- Secret...
- Cine esti?
- Nathaniel Dark.. Iar tu.. Anelise Luna Black . Incantat de cunostinta.
- D-De unde imi stii numele? Si nu spune ca si asta e secret!
- Atunci.. O sa tac. A facut cativa pasi mai in fata si i-am vazut chipul..Oh.. Un nod mi s-a pus in gat si nu mai puteam scoate nici un sunet. Jur ca tipul e prea frumos..Nu e uman. Am intors capul intr-o parte, iar el a disparut. Cine e?
M-am intors spre casa, uitand aproape discutia cu parintii mei. C-Cine er-era? Nathaniel Dark.. Nathaniel Dark. Stai putin! N-nu se poate! Nu poate fi adevarat. Am fugit pana acasa si m-am inchis in camera mea. E.. Imposibil. "Nathaniel Dark..Iar tu Anelise Luna Black. Incantat de cunostinta." Cuvintele imi rasunau in cap. Vocea aceea..Chipul.. Ah.. Nathaniel Dark..Cum de nu mi-am dat seama atunci? N.D. Am coborat la parter, unde mama plangea, iar tata statea langa ea incercand sa o impace.
- M-am intalnit cu el.. Initialele vin de la numele Nathaniel Dark..
- P-poftim? O sa vina sa te ia? O sa..
- Nu a vrut sa imi spuna nimic..Si dupa a disparut.
M-am asezat pe canapea langa mama. O alta lacrima mi s-a prelins pe obraz. Nu vreau sa plec. Cum sa ma casatoresc cu cineva necunoscut? Nu il iubesc..Si totusi..Voi fi a lui. Mai bine ma lasa sa mor, decat sa stiu ca viata imi e distrusa. Am trait 18 ani in minciuni, fara nici o explicatie pentru faptele mele ciudate. Si acum.. Prefer sa mor.
- Gata, Anelise..Poate vei veni in vizita..Nu va fi atat de rau, nu?
- Tata..Cine stie unde o sa ma duc si tu imi spui ca nu va fi atat de rau. Ma rapeste si ma duce naibii. Cine stie ce o sa imi faca..
La gandul acesta am izbucnit in plans si am fugit pe scari pana in camera mea. M-am trantit in pat si am continuat sa plang pana am adormit.
*
Dimineata urmatoare a fost cu totul deprimanta. Mama plangea cand am mers in bucatarie, ceea ce m-a intristat si mai mult. Off.. Ce n-as da sa o vad fericita. Dar cine ar putea fi fericit cand stiam cu totii ce urma sa se intample. Am privit-o cateva secunde, dupa care am deschis usa si am plecat. Am mers putin si am ajuns in fata casei celei mai bune prietene. Imi va fi dor de ea, dar trebuie sa ii spun totul.. Nu pot sa plec fara sa spun nimic. Am sunat la usa, iar Ella aparu in fata mea cu zambetul pe buze. I-am sarit in brate si am strans-o cat am putut de tare.
- Ane.. Ce s-a intamplat? Ce ai patit?
- O sa plec..Am venit sa imi iau la revedere..
- Poftim?? Unde o sa pleci?
- Asculta-ma.. Eu am murit la nastere si ieri parintii mi-au spus ca nu stiu ce m-a inviat. Si ieri mi-a aparut semnul asta straniu pe mana si cand l-am aratat parintilor au spus ca acum cateva zile au primit o scrisoare in care spunea ceva gen ca la 3 zile dupa ce am implinit 18 ani va veni cineva si ma va duce nu stiu unde si ma voi marita cu cel care mi-a redat viata. Si aseara in timp ce ma plimbam m-am intalnit cu el.. Nathaniel Dark.. De aici vin initialele de pe mana.
- E o gluma, nu? Ha, ha, ha.. Pe bune? E cumva 1 Aprilie?
- Nu.. E adevarul..Si .. Nu stiu ce se va intampla, asa ca vreau sa imi iau la revedere. Cateva lacrimi imi siroiau pe obraji. De ce mi se intampla totul mie? Off..
- D-Dar.. Nu poti pleca! Trebuie sa stai aici!
- Imi pare rau.. Acum o sa plec.. Nu.. mai.. pot sta aici.
Am izbucnit in plans si am iesit pe usa. De ce eu? M-am impiedicat de cateva ori pana acasa, dar intr-un final am ajuns.
- De ce plangi, amore?
- TU! E numai vina ta! De ce nu pot avea o viata normala? Te urasc!
- Deci ti-ai dat seama cine sunt..
- De ce nu m-ai lasat sa mor?
- Oricum imi erai sortita mie. Eu doar ti-am redat viata..
- Mai bine muream..
- Nu spune asta..
- Te urasc..
- Da.. Cred ca e timpul sa plecam, Anelise.. Esti a mea.
- Nu sunt a ta! Nu vreau sa fiu a ta! Nu merg nicaieri..
- Imi pare rau..sau nu..dar mergi cu mine! O sa ma iubesti..
- Oh..Acum esti clarvazator?
- Anelise! Mergi cu mine si punct. Nu mai are rost sa intri.. Am vorbit eu cu parintii tai. Acum hai.
- NU! Simteam cum totul se invartea.. Imi amintesc doar ca am lesinat.
