Capitolul 26.
In camera intra Domnul Jordan , unul dintre profesorii nostri, tinand in mana un dosar. Ne-am uitat unii la altii, fara sa scoatem nici un sunet. In imprejurarile in care ne aflam, nu cred ca o sa o ducem cu bine la capat, decat daca va fi constrans sa nu isi mai aminteasca nimic. Eu fara bluza, se auzeau tipete si Nate arata ca si cand ar fi baut un bar intreg. Ce ati in...telege voi din asta? Cu siguranta adevarul nu, avand in vedere faptul ca ne aflam in fata unui om.
- Ce se intampla aici, Domnule Dark si Domnisoara Black? - Sparse linistea care ne inconjura, cu o voce groasa si enervata.
- Pai..
- Tocmai veneam sa va aduc noul proiect cand am auzit tipete, asa ca am intrat. Si ce sa vad? Sunteti aproape dezbracata si cu Domnul Dark in camera. Ce s-a intamplat aici? - Nu am spus nimic, dar Nate dadu sa spuna ceva. In schimb fu oprit de vocea profesorului care mai urca un ton. - Incalcati regulile acestei institutii! Nu stiu daca era sa fiti agresata sau era de buna voie, dar cu siguranta veti fi pedepsiti amandoi!
- Era de buna voie, nu.. El.. Nu are nici o vina. - L-am privit pe Nate si i-am strans mana intr-a mea. Mi-a zambit si l-a scos pe profesor afara din camera, ignorand protestele acestuia. Presupun ca va face orice ca acesta sa nu isi mai aminteasca nimic. M-am asezat in pat, pregatita sa adorm.
*
Zilele se scursesera repede, iar vineri, dupa cursuri am intrat in camera, pregatita sa plec acasa. Urma un weekend plin. Pe birou ma astepta un bilet, adresat mie si lui Nathaniel. Nu l-am deschis, ci i-am trimis un mesaj acestuia, spunandu-i sa vina in dormitorul meu, specificand la final "Urgent!" . In cateva minute, usa s-a deschis, iar Nate intra cu rasuflarea intretaiata.
- C-ce s-a intamplat?
- Am gasit asta pe birou. - A analizat plicul, dupa care l-a deschis scotand o scrisoare din el. Am ridicat mirata din sprancene si i-am luat-o incepand sa o citesc.
"Draga Nate, Anelise...
Poate ati scapat atunci, dar de data asta nu va mai fi la fel. Nate, tatal tau tocmai este intr-un razboi cu celelalte trei tabere. Dupa cum ti-ai dat seama se afla in minoritate, chiar daca sunteti mai puternici. Voi doi sunteti urmariti la fiecare pas. Nu va spun asta pentru ca va simpatizez sau altceva, dar nu vreau sa imi spuneti ca v-am luat pe nepregatite atunci cand ne vom lupta si noi. Pot spune ca abia astept acel moment. Stiu ca astazi urmeaza sa plecati din incinta facultatii, unde erati cat de cat in siguranta si veti fi in camp deschis, unde veti permite trupelor sa va atace. Stiu ca tu, Nate vei putea sa pleci de acolo fara probleme, dar Anelise nu. Nu sunteti in siguranta, iar viata voastra depinde de ordinele mele. Nu puteti sa faceti nimic, dar cu toate astea, v-ati putea salva daca mi-o dai mie pe Anelise. Sa imi fie supusa si sa fie regina regatului meu. Asa vei scapa si tu si regatul tau cu viata, Nate. Asta e conditia... Ne vom revedea cat de curand. "
I-am dat scrisoare si lui Nate sa o citeasca. Sa ma duc cu el? Adica sa il parasesc pe Nate. Daca de asta depinde viata lui va trebui sa o fac, nu? Si parintii mei... Daca ei sunt in pericol? Trebuie sa fac ceva pentru a-i proteja. Trebuie sa merg la Kevin. O lacrima mi s-a scurs pe obraz, inainte de a ma lua Nate in brate.
- Tu o sa stai cu mine. O sa fac orice ca sa te protejez si sa te antrenez Anelise pentru a te putea apara cand eu nu o sa mai fiu.
- Nu spune asta! O sa ma duc la el daca se asta depinde viata ta, a regatului tau si a familiilor noastre. De mine depinde totul, intelegi? Nu ii pot lasa sa moara.
- Chiar crezi ca spunea adevarul? Nu! Anelise! Nu o sa pleci nicaieri.. Nu fi lasa!
- Nu sunt lasa, idiotule! Fac ceea ce trebuie! Nu vreau sa muriti, intelegi? Lasa as fi daca m-as ascunde departe de toti si sa ii las sa moara!
- Asta o sa faci! Nu noi suntem in minoritate, ci ei. Nu au nici o sansa. Avem cei mai buni luptatori, iar parintii tai.. Ei bine... Nu au cum sa fie omorati.
- Sunt niste oameni! Cum sa nu fie omorati! Intelege Nate! Trebuie sa fac asta!
- Nu o sa o faci. O sa plecam departe ca sa te antrenez si dupa ce vom intoarce. Razboiul inca nu a inceput. Era un avertisement! Nu isi permit sa inceapa o astfel de lupta cand stiu ca vor pierde multi oameni. Iar celelalte tabere nu se implica daca nu au siguranta ca nu vor muri!
- Eu nu ma ascund, Nate. Eu nu sunt o lasa! Si revenind la parintii mei..
- La naiba! Parintii tai sunt vanatori de demoni! Te simti mai bine acum ca ai aflat? - Nu! Asta e o gluma! Adica parintii ii omoara pe cei ca mine. Au o fiica demon, dar ii omoara specia.Cum am putut trai langa asemenea oameni? Cum? Sunt doar niste ipocriti care m-au mintit toata viata mea!
- M-au mintit.. Toata viata am trait intr-o minciuna si TU! Nu mi-ai spus nimic pana acum! Cine e las acum Nate? Cine?
- Nu te-am mintit! Am facut ce era mai bine pentru tine! Cum crezi ca ai fi reactionat daca ti-as fi spus asta mai devreme? Acum trebuie sa plecam cat mai departe si sa stam ascunsi ceva timp. Si tu trebuie sa dai tot posibilul sa te antrenezi!
- Nu merg nicaieri.
- Ba o sa mergi! Fie ca vrei, fie ca nu! Daca e nevoie o sa folosesc constrangerea pe tine!
- Ma ameninti?
- Te avertizez! Tu ai spus-o, nu? Acum da-mi mana. O ne teleportam sau dematerializam, cu vrei sa ii spui pana in Londra. Iti faci bagajele si plecam.
- Ti-am spus ca nu vreau sa... - Nu ma mai apucat sa termin fraza deoarece m-a apucat de brat si am simtit cum ceva ma trage din camera, in cateva secunde aparand in apartamentul nostru din Londra.
- Fa-ti bagajele. O sa le trimit un mesaj parintilor tai cand o sa fim in siguranta.
- Si unde ai de gand sa mergem?
- Brazilia .. - M-am uitat mirata la el, dupa care am inceput sa impachetez.
*
Ma aflam in avion, alaturi de Nate. Nu imi vine sa cred ca am plecat, lasand totul in urma. Parintii mei m-au mintit toata viata. Nu m-as mira daca mi-ar spune ca nu m-au iubit niciodata. Eu am fost ca un dusman pentru ei, unul pe care ar fi trebuit sa il iubeasca. Au stiut mereu de Nathaniel si de faptul ca va veni dupa mine. Totul a fost o inscenare.. Partea cu scrisoare, ca nu au stiut.. Totul ca sa scape ei bine, sa nu ii acuz de nimic. Nu pot sa cred cat de ipocriti au putut fi proprii mei parinti.
Ne indreptam spre Rio de Janeiro, unde urma sa stam cateva saptamani, dupa care sa ne mutam in São Paulo . Am oftat zgomotos, asteptand sa ajungem cat mai repede la destinatie, dar drumul era destul de lung.
- Esti mai bine?
- Nu, Nate.. Nu tu ai aflat ca parintii tai sunt vanatori de demoni si ca viata unor persoane depinde de tine. Si culmea.. Cel care spune ca te iubeste nu te lasa sa faci ce trebuie! E frumos, nu? Un adevarat scenariu pentru un film.
- Realitatea bate fictiunea, nu? Am facut ce trebuie. Nu ma astept ca tu sa intelegi, dar incearca sa te pui in locul meu. Regatul meu e in completa siguranta. Sunt sute de farmece asupra lui, iar portalurile sunt blocate. Nu au cum sa intre acolo.
- Daca spui tu.. Sa stii ca mie tot nu imi convine situatia asta. - In curand ma lua somnul, stand cu capul pe umarul lui Nate.
1. Credeti ca o sa ii prinda Kevin?
2. Ce o sa faca Alicia? Specific ca e demon de foc, nu?
