Capitolul 22:
Ecranele, ca la cinema, se invarteau in jurul meu, destul de lent. In cateva din ele ma vedeam pe mine, pe Nate, o fata blonda, pe Alicia? C-ce e asta? Ce cauta Alicia aici? Tot ce vedeam pareau a fi amintiri, sau secvente din viata cuiva, cel mai probabil a mea. M-am asezat jos, pe spate privind in sus. Negru.. Un spatiu negru infinit, in care eram prinsa si nu ma mai pute...am intoarce. M-am indreptat spre cercul care era tras in fata ecranelor, iar acestea s-au oprit, stand si ruland momente. Am trecut mana prin primul ecran, iar ceva ma impinse inauntru. Eram eu si Nate intr-o camera imensa, cu o mobila in stil destul de vechi, dar totusi modern. Am privit in jur, mergand spre fereastra. Totul era verde, in departare fiind paduri, iar jos se aflau gradini de flori si garduri vii.
Mi-am reintors privirea spre camera si acolo stateam eu cu Nate certandu-ne. Nu auzeam nimic, iar faptul care ma dezavantaja era ca nu ma pricepeam la citit pe buze. Am oftat si am privit scena. Tot ce puteam citi in ochii mei era furie, amestecata cu un strop de iubire. Ce legatura a avut Nate cu acele doua saptamani? Ce s-a intamplat atunci? Am fost scoasa de acolo, revenind in spatiul negru. Am mers la urmatorul ecran, in care era ceva cu totul opus. Eu si Nate ne sarutam si ne jucam. Am iesit imediat de acolo, simtind cum obrajii imi ard.
Ultimul era intr-o padure. Am intrat in ecran, aterizand langa un copac inalt. M-am ridicat imediat si am luat-o prin padure. Parca ceva ma ghida spre un loc anume. Nu am bagat de seama, ci am continuat sa merg prin padure, ajungand intr-un loc cu mai putini copaci, unde am observat ca ma aflam eu, Nate si fata blonda care apare in cele mai multe din amintirile mele. Ma intreb cine ar putea fi.. Din cate observam, eu incercam sa dobor copaci.. Stiam eu ca e ceva ciudat. De ce mi se pare totul atat de normal? Nu ma sperie absolut nimic, desi nu e nimic normal aici.
Am observat-o pe Alicia venind printre copaci, spunandu-mi ceva. Reactia mea a fost atat de ciudata. Ma enervam de la orice imi spunea. Eu nu sunt asa. Am inaintat spre mine, dar mana trecea prin corpul din fata mea. Am oftat si am privit in continuare. Dintr-o data am cazut sacerata la pamant, dupa care am revenit in spatiul negru. Vreau sa ies de aici! Vreau sa ma intorc! Am inchis ochii, simtind un aer cald in jur. Cand i-am deschis ma aflam intr-o camera cu un tavan alb, care se parea a fi camera lui Nate.
- Te-ai trezit! - Am intors capul si l-am privit pe Nate care statea la capul meu, plictisit. Am incercat sa schitez un zambet, dupa care sa raspund, dar suna ca o pisica strangulata.
- Da... - Nate a scos un mic chicot, dupa care mi-a luat mana intr-a sa si mi-a sarutat-o. - Am.. Vazut ce s-a intamplat in acele saptamani, dar nu am inteles mare chestie. Decat ca noi doi eram impreuna..
- Noi doi urma sa ne casatorim pana la acel incident.
- Care a fost provocat de Alicia.
- Stai.. De unde stii ca Alicia a provocat asta?
- Pai.. De fiecare data, in fiecare amintire se citea ura in ochii ei, dar inainte de momentul din padure, radia de fericire de dimineata. Si m-a privit cu viclenie toata dimineata, asteptand sa se intample ceva. Iar atunci in padure tot ea a aparut. Cand privesti totul din exterior totul pare logic si simplu.
- Nu m-am gandit ca ea ar fi fost.
- Acum imi poti spune totul? Sunt confuza..bulversata.
- Stiu ca poti mai mult, iubito. Eu doar o sa te ajut.
- Dar..
- Nici un dar, Ane. Sa stii ca nu imi schimb parerea. Acum incearca sa te odihnesti, mai diseara va trebui sa plecam la facultate.
- Nu vreau. Nu sunt in stare de asta acum, Nate. - A dat sa spuna ceva, dar l-am oprit. - Asteapta sa termin. Sunt terminata psihic si nu suport sa mai aud si altceva. E foarte mult pentru mine. E ca si cand m-ar fi izbit mai multe valuri si acum m-as ineca. Eu nu mai inteleg nimic si nimeni nu vrea sa imi spuna nimic. Te rog sa imi dai o saptamana sa imi dau seama de tot. Si tu sa ma ajuti, altfel voi fi nevoita sa merg la Alicia sa imi explice tot.
