Capitolul 27:
Peste o luna..
M-am trezit dimineata cu o durere considerabila de picioare, iar spatele imi era amortit. Toate acele antrenamente incep sa isi faca efectul, iar Nate spunea ca prind destul de repede si ma controlez foarte bine, dar asta impune multa munca. Ultima luna am tinut-o doar cu antrenamente, abia avand timp si de altceva. Sunt momente cand uit de tot ce ...ma inconjoara si de ce am venit aici. Kevin inca nu ne-a gasit, dar asta nu inseamna ca nu a incercat sa i-a legatura cu noi. Cand eram in Rio de Janeiro, acum 3 saptamani am primit o scrisoare prin care spunea ca nu avem cum sa scapam. Asta cu siguranta nu era in planul nostru.
M-am dat jos din pat, intinzandu-ma pentru a-mi dezmorti spatele. Mi-am facut obisnuita rutina, dupa care m-am imbracat comod. Nu stiu cand urma sa plecam acasa. Nu luasem legatura cu nimeni, cartela telefonului meu zacand rupta in vreo ghena de gunoi. Acum stateam intr-un apartament destul de spatios de la marginea orasului. Locul era destul de retras si imi permitea sa ma antrenez.
- Neata.. - Mi-a dat un sarut scurt pe buze , dupa care m-am asezat langa el pe scaun.
- Cand ne intoarcem?
- Nu stiu.. Cred ca esti destul de bine antrenata, doar ca ar trebui sa mai incercam.
- Ce sa mai incercam? De o luna doar asta facem! Abia mai dorm si mananc.
- Atunci depune mai mult efort si nu te mai plange.
- Adica ti se pare ca nu ma descurc?
- Ba da, te descurci.
- Vreau acasa. Pe bune! Nu mai pot... De cand am inceput chestia asta tu si eu suntem ca doi straini. Vreau sa ne intoarcem.. De cand am plecat nu am vorbit cu nimeni.
- Si pe tine asta te deranjeaza? Tie chiar nu iti pasa daca mori?
- Prefer sa fiu omorata de ei, decat sa fiu in situatia asta cu tine. Dar nu ma astept ca tu sa intele.. - Si-a lipit buzele de ale mele, nelasandu-ma sa termin ce aveam de spus. Mi-am dus ambele maini in parul lui, ciufulindu-l mai mult decat era inainte. S-a despartit de mine din lipsa de oxigen si m-a privit.
- Te iubesc.
- Te iubesc. Ne intoarcem?
- Maine. Astazi o sa mergem la plaja, ce spui?
- Perfect. - A chicotit amuzat, iar eu m-am dus si mi-am luat pe mine un costum de baie rosu, tragand o rochie vaporoasa pe deasupra. Am pus in geanta cam tot ce trebuie, dupa care m-am asezat pe un scaun, asteptand sa termine si Nate. Am asteptat minute in sir, pana usa dormitorului s-a deschis. Mi-a afisat un zambet dulce, dupa care am coborat treptele, fiind la etajul 1 si am urcat in masina. Ne aflam destul de departe, asa ca drumul a durat in jur de jumatate de ora, timp in care doar priveam pe geam, asteptand sa ajungeam cat mai repede.
Era o zi superba, iar eu meritam pe deplin o zi de relaxare. Ma intreb ce va urma in continuare... Oare sunt pregatita sa lupt? Sunt pregatita sa ucid pentru a-i salva pe cei pe care ii iubesc? Pana la urma, cei care ma vor ataca sunt doar niste supusi, nu? Niste oameni care nu se pot impotrivi poruncii regelui lor. Nu simteam nimic.. Absolut nimic. Eram indiferenta acestei situatii. Sunt momente in care doar eu contez si ma gandesc cum ar fi sa simti ca viata ti se scurge prin vene, ca nu mai poti face nimic? Sa simti ca tot ce ai facut a fost in zadar. Pentru ce? Pentru ca tu sa mori? Dar.. Raspunsul vine mereu imediat. Nu pentru mine.. Ci ca sa ii protjez pe altii.
Acele momente sunt din ce in ce mai dese. Simti cum furia iti invinge ultima picatura care iti spunea ca tot ce ai facut nu a fost in zadar. Mai ramane doar furia si faptul ca nu a meritat sa iti sacrifici tu viata pentru altii. Dar, nu! Viata mea nu e importanta in ecuatia asta. Viata altora depinde de mine, de alegerea mea si de comenzile altora. Nimeni nu trebuie sa moara din vin mea. Eu sunt singura vinovata aici. Dar acum ce as putea sa mai fac? Daca as fi avut o viata normala.. Ar fi fost altcineva in locul meu care s-ar afla in aceeasi situatie de neliniste sufleteasca , care sa poarte sentimentul de vina, inlocuit uneori de unul de furie si resentimente.
Gandurile imi erau atat de profunde, incat am tresarit la simpla strangere a mainii lui Nate. Am incercat sa zambesc, incercand sa par mai linistita. Am ocupat un sezlong, iar Nate facu acelasi lucru. Mi-am dat rochia jos, ramanand doar in costumul de baie rosu, alcatuit din doua piese. Nate isi dadu doar tricoul jos, avand pe el o pereche de pantaloni pana la genunchi. Abdomenul bine lucrat stralucea in lumina soarelui. Mi-am scos crema solara din geanta si l-am rugat pe Nate sa ma dea pe spate.
- Nu o sa te arzi. Esti demon de foc, Anelise. Soarele e cam aceeasi chestie.
- Nu am incercat sa stau la plaja fara, asa ca nu aveam de unde sa stiu. Nu mi-am dat seama pana acum.
- Acum hai sa facem o baie.
- Nu am chef.
- Nu ti-am cerut voie. - A ranjit si m-a luat pe sus intrand cu mine in apa. Noroc ca stiu sa innot. M-a aruncat in apa, pe spate, iar el s-a oprit privindu-ma. Apa nu imi mai ajungea la picioare, asa ca am innotat spre mal, pana am simtit nisipul sub picioare. M-am scufundat sub apa, tragandu-l pe Nate de picior, dupa care am iesit la suprafata. - Hei! Stai sa vezi ce-ti fac! - M-a prins de mana si m-a lipit de el zambind. M-a sarutat usor, dupa care s-a scunfundat si m-a tras in apa.
*
Dimineata urmatoare eram la aeroport, asteptand sa urcam in avion. "Avionul spre Londra va decola in 15 minute." . Ne-am urcat in avion, asezandu-ne pe locurile indicate pe bilet. Ziua de ieri fusese una excelenta, exceptand faptul ca ma dureau picioarele mai tare decat inainte. Zborul urma sa fie unul lung, asa ca m-am asezat cu capul in poala lui Nate si am adormit, fiind destul de obosita.
Am fost trezita de Nate cu vreo jumatate de ora inainte de aterizare. Am asteptat, pana avionul aterizase pe aeroportul din Londra. Un sentiment ciudat ma apasa in piept. Stiam ca de acum totul va fi mult mai greu de acum inainte. Totul s-a intamplat mult prea repede, fiind mai mult ca un soc pentru mine, pe care nu reusisem sa il indepartez nici acum.
- Ne asteapta cineva.
- Cine? - Mi-a facut semn spre doua persoane, una dintre ele fiind Ella. Mi-a sarit in brate cand m-am apropiat de ea, iar eu am imbratisat-o. Imi era dor sa o imbratisez si sa o simt langa mine.
- De ce nu mi-ai spus nimic? De ce ai plecat asa?
- Vorbim cand ajungem acasa. Mi-a fost dor de tine.
- Si mie.
