Capitolul 5:
Dimineata urmatoare eram singura in pat. Presupun ca Nathaniel are treburi mult mai importante. M-am ridicat in sezut.. Podeaua era rece in contrast cu talpile mele fierbinti. Am ignorat senzatia de rece si m-am indreptat spre baie. In curand aveau sa vina servitoarele sa ma ajute la imbracat, machiat si tot tacamul. Nu am de gand sa ma las pe mana lor si la dus. Mi-am umplu...t cada cu apa, am dat jos toate hainele de pe mine si am intrat in apa fierbinte.
Imagini de aseara imi veneau in minte, facandu-ma sa suspin. Nu cred ca am procedat corect, dar faptul este consumat. De ce e dorinta atat de mare? De nestapanit. Un influx de sentimente nemaisimtit pana acum, care te ataca brusc si te naucesc. Asta simt. Nu stiu daca ce simt pentru Nate este doar o atractie fizica, iubire sau obisnuinta de a sta cu el. Am reflectat la aceste ganduri, dar apa incepu sa se raceasca treptat asa ca am iesit din vana.
M-am infasurat intr-un prosop rosu trandafiriu si am iesit din baie. Cateva fete ma asteptau in camera, doua din ele fiind la dulap. M-am asezat pe scaun si le-am lasat sa isi faca treaba, dupa care au plecat, lasandu-ma sa ma imbrac. Macar atat sa fac singura. Si acum ce as putea sa fac? E atat de plictisitor aici! Am iesit din dormitor, observand ca nu era nici o garda in fata usii. Am ridicat nepasatoare din umeri si am pornit pe coridoare incercand sa ajung la dormitorul lui Aracely.
Totul era atat de intortocheat. Am stat pe loc privind un tablou in care se afla tatal lui Nathaniel , Vladimir. In ciuda varstei sale, arata destul de bine. Are parul brunet, ochi caprui, o statura robusta. Am mers inainte, dar se auzeau pasi din spate. Am presupus ca era doar vreo servitoare, asa ca mi-am continuat drumul.
- Papusa... - Vocea se auzi din spatele meu. M-am intors si am vazut un tip inalt, saten, ochi caprui.. Nimic special la el.
- Ce vrei?
- Doar sa ne cunoastem, frumoaso.
- Eu nu vreau sa ne cunoastem, asa ca scuza-ma. - Acestea fiind spuse m-am intors si am dat sa imi continui drumul, dar am fost apucata si stransa brutal de antebrat.- Ma doare! Da-mi drumul! Ce vrei?
- Ti-am spus... Sa ne cunoastem si poate si altceva.
- Da-mi drumul! Si nu ma atinge!
- Dar cine esti tu sa imi spui mie sa nu te ating?
- Si eu ma intreb cine esti si cine iti permite tie sa ma atingi!
- Hai sa trecem la chestii mai importante, nu vrei? - Ma apuca si de celalalt brat si ma impinse spre un perete.
- Da-mi drumul! Ii spun lui Nathaniel!
- Printul Nathaniel. Nu ai nici un drept sa ii spui asa!
- Ii spun cum vreau, javra! - A ridicat mana sa ma loveasca dar Nate aparu din spatele lui. O lacrima mi se scurse pe obraz. Nici macar parintii mei nu au dau niciodata in mine si era sa primesc o palma de la un necunoscut.
- Eu in locul tau nu as face asta. - Spuse Nathaniel calm.
- Nathaniel... Si de ce nu as face-o ma rog? - Imi daduse drumul si am sarit in bratele lui Nathaniel.
- Pentru ca viitoarea mea sotie, viitoarea regina a acestei lumi. Mai vrei si alte motive? - Isi stranse bratele protector in jurul meu. - De ce esti singura, Anelise?
- Nu era nici un gardian la usa.
- Cum adica nici un garidian cand eu le-am spus sa stea acolo? Poti sa te retragi, Jason.
- Sigur.
- Esti bine? Te-a ranit?
- Nu. Doar ca m-a strans mult prea tare. Ma bucur ca esti aici. Nu erai in camera cand m-am trezit.- Am lasat capul in jos.
