Capitolul 32:
Am deschis incet usa, iar in fata mea aparu Nate. Am tresarit si i-am sarit in brate, aproape darmandu-l. O lacrima mi s-a scurs pe obraz, dar a fost stearsa de Nate cand mi-a luat fata in palme. Nu imi vine sa cred ca el chiar a venit. Privirile ni s-au intalnit si am zambit.
- Nu avem timp de asta acum. Trebuie sa plecam.. - Mi-a spus cand m-am ridicat sa-l sarut. Am aprobat din cap, dupa care m-a luat de mana si m-a tras in pe scari. Cand am ajuns la parter, am vazut mai multe persoane intinse pe jos, aproape in stare de inconstienta. - Unde e?
- A fugit. - A spus o voce sumbra din spatele meu. M-am intors si am vazut-o pe Aracely, cu bluza patata de sange si cu parul in toate directiile.
- Cum adica a fugit? Nu trebuia sa il lasati sa fuga!
- Nathaniel, nu te enerva. Nu am putut pune mana pe el. Era inconjurat de oameni de-ai lui. - L-am privit pe Ashton, care avea respiratia intretaiata.
- Nu mai conteaza. Sa mergem. - M-a scos afara si ne-am indreptat spre 3 Jeep-uri negre. Cum avea de gand sa mearga cu astea prin padure? Eu si el ne-am urcat amandoi intr-o masina, iar restul 6 in celelalte doua. - Puneti centura. - Am facut ce mi-a spus, dupa care a pornit destul de incet. A intrat in padure pe un drum defrisat si a accelerat, ocolind cativa copaci care mai ieseau in cale. Deci pe aici ajunge Kevin. Trebuia sa imi dau seama ca nu merge pe jos prin padure.- Te simti bine?
- Da.. Mi-am vindecat toate ranile pe care mi le-a facut. - Am spus pe o voce joasa, inca privind cum zburau copacii pe langa noi.
- Imi pare rau. - L-am privit intrebatoare, ridicat o spranceana. De ce i-ar parea rau? Am dat sa spun ceva, dar am fost oprita cand el continua. - Daca eram langa tine atunci, nu ai mai fi fost in acea situatie.
- Nu e vina ta... Oricum a trecut.
- Dar nu l-am prins! - Am oftata si m-am asezat mai comod pe scaun, asteptand sa ajungem cat mai repede acasa. Peste vreo doua ore de mers cu masina a oprit in fata blocului. Au coborat si restul din celelalte trei Jeep-uri. Privirile trecatorilor erau atintite asupra noastra. Cei din spatele meu erau plini de sange si cateva rani pe alocuri, iar Jeep-urile negre, cu geamuri fumurii completau parerea trecatorilor, ca si cand am fi criminali in serie. Am chicotit la acel gand si am asteptat sa se opreasca liftul si am coborat, iar Nate a descuiat usa apartamentului. S-au asezat toti in living pe canapea si fotolii.
- Multumesc. Daca nu ati fi fost voi..
- Nu spune asta! Trebuia sa te salvam, nu? Doar esti viitoarea Regina.- Se auzi vocea unui alt baiat brunet de pe unul dintre fotolii. Am zambit amar, dupa care am luat mana lui Nate in a mea.
-Noi ne intoarcem acasa. Vii cu noi Aracely?
- Nu vrei sa mai ramai? Avem 3 camere in plus. Eu cu Nate dormim impreuna.. - Am zambit, sperand ca va accepta sa ramana.
- Pai.. Da.. O sa raman.. daca nu va deranjeaza.
- Poti sa stai cat vrei. Eu ma duc sa ii conduc pe restul. - Ceilalti baieti au plecat, iar Aracely a spus ca se duce sa faca un dus. Am ramas singura in living, asteptand in cateva minute, pana usa de la intrare s-a deschis din nou. I-am sarit in brate lui Nate si l-am sarutat apasat. M-a luat in brate si s-a asezat pe canapea. - Mi-a fost dor de tine, pisicuto. - Am facut o grimasa la auzirea apelativului. Am chicotit incet dupa care m-a sarutat pe gat.
- Si mie mi-a fost dor de tine. Am crezut ca nu o sa mai ies de acolo.
- Chiar daca nu reuseam sa comunic cu tine, tot te gaseam. Stiam ca erai in Londra, doar ca ascunsa bine. Se gandea ca aici nu o sa te cautam niciodata.
- Fratele lui mi-a spus unde ma aflu. Datorita lui m-ai gasit mai repede.
- Andrew?
- Da.. Il cunosti?
- Da... E foarte diferit de fratele lui. Kevin s-a schimbat mult de cand l-am vazut ultima oara. De asta nu l-am recunoscut la scoala.
- Off.. Te iubesc, Nate. - L-am sarutat, iar el mi-a raspuns imediat, in timp ce si-a bagat o mana in parul meu si m-a tras mai aproape de el, daca era posibil. M-a dus in camera lui si m-a asezat pe pat. Si-a plasat o mana pe spatele meu, iar cealalta pe talie.
*
Am simtit brusc o senzatie de greata, asa ca m-am asezat pe scaun, inca privind-o pe Aracely cum gateste. Eram putin ametita, iar senzatia de greata persista.
- Te simti bine? Esti cam palida..
- Sunt doar putin ametita.
- Poate e din cauza ranilor pe care ti le-a facut Kevin.Poate inca mai ai argint in corp.. Cred ca mai bine am merge la doctor.
- Nu..Sunt bine, sincer. - Am mintit cu desavarsire. Nu ma simteam deloc bine, dar o sa imi treaca. Nathaniel intra in bucatarie, putin somnoros.
- Anelise.. Mai bine am merge la spital. Nu esti bine deloc!
- Ce ai patit, iubito?
- Nimic... Ma simt bine.
- Esti putin cam palida. Sigur esti bine? Eu cred ca Aracely are dreptate. Mai bine am merge la medic. Macar sa iti faci analizele.
- Nu e nevoie. - Am dat sa ma ridicat, dar aproape am cazut. Eram sustinuta de Nate.
- Ba e nevoie. O sa o duc eu, Aracely. Te sun daca se intampla ceva. - M-a luat in brate si am coborat la parter. M-a urcat in masina, dupa care s-a urcat si el si a pornit spre spital. In cateva minute am ajuns. Am mers sustinuta de el si am intrat in cabinetul unuia dintre doctori. Nate a discutat cu el, dar nu prea am fost atenta.
Am fost dusa intr-un alt cabinet, unde mi-au fost luate probe de sange. Nate il rugase pe doctor sa trimita probele de sange la laborator. Urma ca in cateva ore sa primim rezultatele. Pana atunci am fost dusa intr-un salon obisnuit, particular si am stat in jur de 3 ore vorbind cu Nate despre ce s-a mai intamplat cat eu am fost rapita. Timpul se scurse repede, iar acelasi doctor intra in salon cu un plic in mana.
- S-a intamplat ceva?
- Nu.. Domnisoara este mai mult decat sanatoasa doar ca..
- Doar ca..? - Am intrebat pe un ton curios. Off, Doamne.. Sper ca nu am nimic. Sa fiu bolnava imi mai trebuie acum. Trebuie sa il prind pe nenorocitul de Kevin. Va trebui sa plateasca pentru tot ce mi-a facut. Doctorul a stat putin si a mai analizat foaia din plic, ridicand capul si zambind. I-a inmanat foaia lui Nate, care avea o privire socata, dar oarecum fericita. Ce mai am acum? Cancer, tuberculoza, scleroza? Ce mai e? - Aveti de gand sa imi spuneti si mie astazi ce se intampla? Din cate stiu eu, sunt analizele mele! - Nate a chicotit si si-a dezlipit privirea de la foaia aceea. Ce ar putea fi atat de interesant in niste analize?
- Poftim. - Mi-a inmanat foaia inca zambind. Am trecut printre randuri si am citit ce scria. Nu pot sa cred! Oh, Doamne!
- Nu pot sa cred! - I-am sarit in brate lui Nate si mi-a pus capul in scobitura gatului lui. Pe foaia aceea scria ca...
1. Va bucurati ca au salvat-o?
2. Ce credeti ca scria pe foaie?
3. Cat de lunga vreti sa fie povestea? Am ajuns la capitolul 32 si cred ca va avea peste 50. Va deranjeaza?
