Capitolul 31

179 8 2
                                    

Capitolul 31:

Cand s-a intors sa plece, in camera tocmai intra un baiat inalt, cu parul blond nisipiu, destul de slab, avand intiparita pe chip indiferenta. A mai inaintat un pas si m-a privit. S-a incruntat, dupa care s-a intors spre Kevin. 

- Ce i-ai facut? Uite in ce stare e! - Kevin nu parea deloc afectat de spusele baiatului, doar a suras. Inca se priveau, iar baiatul imi mai arunca cate o privire. Tot corpul imi era amortit si nu mai simteam aproape nimic. M-am calmat si am lasat caldura specifica Luminii sa ma invaluie. Ranile incepeau sa se vindece, aratand ca dupa cateva zile. 

- Nu imi pasa in ce stare e.. Comenteaza prea mult. - A iesit din camera, dar baiatul a ramas, inca privindu-ma putin socat. S-a apropiat putin de pat si mi-a privit ranile. 

- Arata ca.. 

- Dupa cateva zile, stiu. Ma vindec foarte repede... Cel mai posibil maine nu le mai am. 

- Eu sunt Andrew... Fratele lui Kevin. - S-a oprit putin, apropiindu-se mai mult. - Stai calma... Nu iti fac nimic. Nu sunt ca el.. Adica, niciodata nu am fost de acord cu ceea ce face.

- Si.. Ma poti ajuta sa scap de aici? Macar sa imi spui unde suntem..

- Nu pot sa te ajut sa scapi. E mereu aici si nu il pot trada.. Dar nu cred ca se intampla ceva daca iti spun unde suntem, nu? - Trebuie neaparat sa aflu asta. Poate voi reusi sa scap de aici, sau macar sa il contactez pe Nate. Ma intreb daca exista vreun telefon in casa asta. - Partea buna e ca suntem inca in Londra, partea rea... Suntem in inima unei paduri, foarte dese de la marginea orasului in partea de Nord. E mai mult un fel de depozit pe exterior, dar in interior e o casa obisnuita.

- Merci... Cred. - Am zambit, dupa care a iesit rapid din camera, dupa ce l-a auzit pe Kevin strigand. Nu ma mai durea aproape deloc, dar taieturile de pe abdomen aratau oribil. M-am ridicat din pat si am intrat la baie, lasand apa sa se incalzeasca. Mi-am dat blugii jos si i-am aruncat undeva in coltul baii, dupa care am intrat sub jetul de apa fierbinte. Taieturile si intepaturile de pe spate ma intepau la contactul cu apa, dar am continuat si le-am lasat sa se acomodeze. 

Dupa un dus bine meritat, m-am dus in camera si m-am pus in pat. Am tras patura peste mine si am trantit capul pe perna, adormind imediat, lasandu-ma prada viselor. Eram intr-un luminis plin cu flori multicolore, inconjurat de pomi inalti. Am privit in jur, dar eram singura. Cerul era de un albastru senin, iar soarele trimitea mii de raze spre pamant, formand in padure un joc al umbrelor. M-am intors brusc cand am auzit pasii cuiva si fosnetul catorva frunze uscate de timp. O silueta barbateasca isi facu aparitia printre copaci. Pentru moment nu mi-am dat seama cine era, dar cu cat inainta mai mult, cu atat se deosebeau trasaturile lui Nate. Nate? Ce cauta el aici? Am pasit tematoare spre el, privindu-l oarecum surprinsa. A zambit si mi-a luat mana intr-a lui. 

- N-Nate? 

- Chiar eu, Printesa. Uite.. Nu am destul timp ca sa stau de vorba, dar sa stii ca asta nu e tocmai un vis. Eu sunt in visul tau pentru a comunica cu tine. Este singura cale prin care am putut lua legatura cu tine. Acum vreau sa imi spui unde esti.

- Mi-a spus fratele lui ca sunt in Londra, la marginea orasului in partea de Nord, intr-o padure deasa, intr-un depozit din mijlocul padurii. Cred ca e greu sa ajungi pana aici.. 

- O sa vin dupa tine. Ti-a facut ceva? Esti ranita?

- Am folosit Lumina ca sa ma vindec. Imi vrea puterile si va continua sa ma torureze pana i le voi da. 

- Incearca sa rezisti, bine? Trage de timp, fa orice! - Si-a lipit buzele de ale mele, intr-un sarut cald si senzual. 

Am deschis buimaca ochii, privind camera intunecata. A fost un vis, nu? Nu am comunicat cu Nate, asa-i? Sper din tot sufletul sa nu fi fost un vis, dar sunt mai mult ca sigura ca asta a fost. M-am ridicat din pat, iar la contactul cu podeaua , un fior mi-a strabatut corpul. M-am dus la fereastra, dand draperiile la o parte. Aceleasi gratii, iar afara nimic nou. La cativa metri de casa se vedea padurea, care parea intunecata si foarte deasa. Si cum as putea sa trag de timp daca e adevarat acel "vis" ? Doar nu pot ceda si sa il las sa faca ce vrea. Usa s-a deschis incet, cu un scartait. Off.. Doamne! Cat de veche e casa asta? 

Joc murdarUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum