Capitolul 30:
In camera a intrat val-vartej Kevin, dupa care a trantit usa. M-a privit cateva clipe, dupa care s-a trantit langa mine in pat. M-am in tras in celalalt capat al patului.
- Ce vrei?
- Am venit sa ne distram. De ce sa iti lungesc sederea, nu? Suntem singuri... - M-a apucat de mana si m-a tras spre el, lipindusi buzele de ale mele. I-am muscat tare buza de jos, simtind gust de sange. M-am ridicat de pe pat, lipindu-ma de peretele opus, langa fereastra. M-a luat de par si m-a scos din camera, dupa care a mai urcat un etaj si m-a impins intr-o camera mult mai slab luminata, fiind prezente cateva licariri in unele colturi.
- Da-mi drumul! Mi-e sila de tine, vierme! - Mi-a dat o palma, iar eu am cazut. A venit spre mine, dar mi-am pus mainile pe umerii lui si m-am ridicat, dandu-i un picior in coloana. A cazut in genunchi tinand mana la spate, dar si-a revenit imediat. M-am indreptat spre un alt colt al camerei, care era putin cam goala, daca nu aveai in vedere faptul ca se afla o masa plina cu cutite si inca una de fier, avand catuse pentru maini si picioare, iar in coltul celalalt parea a mai fi ceva, dar din cauza lipsei de lumina nu mi-am putut da seama ce. - Da-mi drumul! - Am strigat cat de tare am putut in secunda in care m-a apucat de brat si m-a trantit pe masa din fier, legandu-mi si mainile si picioarele. Masa era rece ca ghiata, iar catusele imi provocau rani la incheieturi. Sa vedem daca pot sa le desfac.. Incercam in zadar, deoarece nu avea nici un efect.
- Nu te chinui sa scapi. Puterile nu iti functioneaza aici.
- Du-te dracu' ! - Am scuipat rece cuvintele, privindu-l furioasa.
- De acolo vin, pisi. - Dintr-o data, imi veni greata. Nu imi place sa mi se spuna asa. Cand eram in liceu, multi ma strigau "Felina" sau "Pisicuta" , ceea ce ma enerva la culme. Asta pana cand, din greseala, mi-am folosit puterile pe un baiat, iar acesta a inceput sa zboare si sa se loveasca de pereti. Unii au crezut ca e vina mea si chiar asa a si fost, doar ca eu nu imi cunosteam puterile atunci. - Acum sa incepem.. - A ranjit si a luat unul dintre cutitele de pe masa. Era atat de ascutit, incat, bat la pariu ca ar fi taiat doar la o simpla atingere. Am inghitit in sec , cand s-a apropiat de mine. - Deja ti s-a facut frica?
- Poti sa imi faci orice, dar de la mine nu obtii nimic, sa stii. - Mi-a taiat bluza neagra, deoarece puloverul cazuse prin dormitor, iar la contactul cu bluza , cutitul mi-a zgariat pielea. Mai aveam doar sutienul pe mine si o pereche de blugi. Si-a apropiat mai mult cutitul, trasand o linie subtire de-a lungul abdomenului. Mi-am inclestat maxilarul din cauza durerii, dar nu am scos nici un sunet. Imi dadeam seama ca el abia incepuse. A continuat asa minute in sir, iar picaturi de sange se scurgeau pe masa rece. Nu scosesem nici un sunet pana acum, ceea ce il scotea din sariti. - Doar atat poti, javra?
- Nici nu am inceput.
- Sa te vad atunci, dar de la mine tot nu obtii nimic.. - Am strans mai tare maxilarul cand catusele au inceput sa se stranga, iar sangele sa siroiasca pe mainile reci. La fel se intampla si la picioare. Desi durea al naibii de tare, nu am scos absolut nici un sunet si am inchis ochii, incercand sa ma gandesc la altceva si sa nu bag in seama prezentul. Pentru cateva secunde nu mai durea atat de tare, dar dupa am simtit mici intepaturi la spate. Am privit masa, observand ca din ea ieseau mici ace de minim un centimetru. - Sa stii ca am 3 tatuaje... Daca crezi ca asta ma doare te inseli. - Era adevarat. Am 3 tatuaje in niste zone destul de dureroase. Unul pe incheietura, unul in zona coastelor, iar celalalt pe spate, exact in zona coloanei. Acele s-au mai ridicat inca cativa milimetri, dupa care s-au oprit. Corpul imi era amorit din cauza durerii dinainte, asa ca nu simteam mare lucru.
- Acum sa te vedem... - A apropiat o seringa de mine. Daca acolo se afla otrava cred ca o sa il impusc, chiar daca nu am cu ce. Eventual ii infing un cutit in gat. - Stai calma. Nu e otrava... Nu am spus ca vreau sa te omor atat de repede. Trebuie sa simti putina durere mai intai. - Eram scarbita de felul in care se comporta. Nu ma asteptam la asta din partea lui, dar asta e.. - O sa doara putin.. mai tare. - Mi-a injectat substanta in vene. Simteam cum arde, iar arsura se imprastia in tot corpul. Simteam cum tot din mine arde, si nu mai puteam rezista.
- Aaa! - Tipatul era unul strident. Ma intreb daca aceste catuse impiedica si folosirea Luminii. Am incercat sa ma calmez si am inchis ochii. Am simtit o caldura in tot corpul, dar durerea nu se diminua si arsura continua.
- Acum mai esti tare in gura?
- Da! Idiotule! Copil frustrat ce esti!
- Vad ca mica Printesa inca nu s-a saturat. Mai vrei o doza? Vad ca se elimina repede. -Bun.. Deci Lumina functioneaza. Primul gand a fost Intunericul. Dar habar nu aveam cum se foloseste. Daca l-as putea folosi as scapa de aici.
*
Perspectiva lui Nate:
Unde poate fi? Chiar daca suntem legati si ne simtim unul pe altul, eu nu mai simt absolut nimic. Oare e inca in Marea Britanie? Sau poate e inca in Londra si nu am cautat-o destul de bine. Daca as putea sa iau legatura cu ea.
- Aracely..
- Da? Ai gasit ceva?
- Nu.. Vreau sa te intreb daca pot lua legatura cu ea in vreun fel. - A stat putin si s-a gandit. Trebuie sa existe o cale. Oare ce ii face acum? Daca se atinge de ea in vreun fel, o sa il omor in chinuri.
- Cred ca da.. Trebuie sa te concentrezi, dar trebuie sa fie si ea concentrata. Trebuie sa iti doresti asta. Sau poti incerca in vis, dar trebuie sa doarma si ea.
- O sa incerc partea cu visul. - Trebuie sa o gasesc. Nu stiu cum m-a facut fata asta sa o iubesc atat de mult, dar acum cand ma gandesc la faptul ca nu o mai am langa mine si ca i se poate intampla orice simt ca innebunesc. Te urasc pentru ca m-ai facut sa te iubesc atat de mult , Anelise!
Perspectiva Anelisei:
O alta doza se epuiza, iar eu zeceam pe masa rece, transpirata toata. Sangele inca imi siroia pe corp si speram sa se fi terminat, chiar daca nu doream sa recunosc ca doare mult prea tare. Nu o sa obtina nimic de la mine, absolut nimic.
- Vrei sa continuam sau ai de gand sa mi le dai de buna voie?
- Niciodata... - Am spus fara vlaga privindu-l cat de dur puteam in acel moment. In uram mai mult ca orice.
- Cum vrei tu. - S-a indreptat spre masa din colt, tinand in mana ceva care semana mai mult cu o bricheta. Focul nu ma poate arde... E elementul meu.
- Cred ca stii ca focul nu ma poate arde, nu? Sau stai putin... Tu esti prea inapoiat mintal ca sa poti gandi.
- Nu am de gand sa te ard. - A aprins ceva de pe marginea mesei, iar masa a fost inconjurata de foc, la fel si catusele. - Si nu e un foc tocmai obisnuit. Nu te arde, dar are un efect negativ asupra ta. Sa spunem ca ti se va face rau si vei ramane fara forta. Nu vei mai putea nici merge pentru cateva ore. - Catusele incepeau sa arda, dar nu durea. Nu simteam aproape nimic. M-am concentrat pentru o face un scut protector in jurul corpului meu. Am reusit, chiar daca era destul de slab. Nu simteam nimic, nici macar caldura.
- Altceva mai ai?
- Ajunge pentru moment. Iti dau timp sa te mai gandesti, dar pana atunci te duc inapoi in camera.
- Prefer sa stau aici, decat sa stiu ca o sa ma atingi cu mainile alea infecte. - M-a apucat de par si m-a ridicat dupa ce catusele au fost indepartate. M-a dus pana in camera si m-a trantit in pat. Cand s-a intors sa plece, pe usa tocmai intra.....
Ce idei mai aveti pentru viitor? 2. Cum ati vrea sa mai fie torturata? 3. Cine credeti ca era?
