Capitolul 21:
- Intra..- L-am poftit inauntru. S-a asezat in living pe canapea,iar eu am mers pana in bucatarie sa vorbesc cu Nate, care parea destul de nervos. - Nate... Nu stiu ce vrea si ce cauta aici.
- Nu il suport, bine? Nu imi place sa il vad langa tine....
- Stiu, calmeaza-te. Asteapta 5 minute ca sa vad ce vrea, bine? - A dat afirmativ din cap, dupa care m-am intors in living, lasandu-l sa se calmeze. - Ce vrei, Kevin?
- Uite..imi pare rau pentru tot ce ti-am spus data trecuta, dar eu.. - S-a ridicat de pe canapea si s-a apropiat de mine, punandu-si palma pe fata mea. - Imi placi mult, Ane.
- Kevin..Eu..
- Stiu.. Esti cu Nate, dar.. - Nu te apropia mai mult! Nu, nu, nu! Oare de ce nu mi-am dat seama de la inceput ce intentii are? S-a apropiat mai mult de mine. Nu! Am incercat sa ma trag, dar ma tinea prea strans.
- Kevin! Da-mi drumul! - In secunda urmatoare a fost propulsat in peretele din fata, cazand mai apoi pe podea. - C-ce n-naiba? Esti bine?
- Da...Ce s-a intamplat? - Nate statea in pragul usii de la bucatarie , uitandu-se putin uimit, dar isi reveni si ofta zgomotos, trecandu-si o mana prin par.
- Cred ca ar fi cazul sa pleci. - S-a ridicat de jos ajutat de Nate, iar cand s-au atins s-au tras putin inapoi. Ce naiba se intampla aici?
Perspectiva lui Nate:
Am incercat sa il ridic, iar la contact am simtit o scurta electrizare. Nu..Nu are cum! Ce ma fac? El..E tot un demon.. De apa... Perfect! Acum puterile i se reactiveaza, a aparut tipul asta si Alicia. Ceva e putred aici. A revenit Alicia, dupa care el. L-am lasat la usa, dupa care am inchis-o, intorcandu-ma in living. Statea si se uita la perete, tremurand din toate incheieturile.
- Ane... Calmeaza-te. - I-am luat fata intre palme si am privit-o in ochi. Acum ce sa ii spun? Ca a fost un simplu accident?
- Ce s-a intamplat? Te rog, spune! Sunt sigura ca stii. - Cateva lacrimi i se adunasera in coltul ochilor, fiind gata sa cada.
- Nu stiu. Acum te rog sa te linistesti.
- Cum sa ma linistesc cand Kevin a zburat prin camera si s-a lovit de perete? Ce naiba s-a intamplat? Ti-am spus ca faza cu apa nu a fost o defectiune. E.. ca si cand.. Nu stiu.. Se intampla cand nu vreau ceva. - De ce e atat de inteligenta? Nu ii pot spune adevarul. Adica... Vreau sa isi aminteasca ea totul. Am luat-o in brate , simtind cum tremura.
Am sarutat-o pe frunte, tinand-o strans langa mine. De ce m-ai facut Doamne sa ma indragostesc de ea? Sa o iubesc mai mult ca orice si sa simt ca trebuie sa o protejez in orice clipa si sa o apar de orice. Am auzit un scurt tipat si am privit-o. Se uita in gol, avand o privire pierduta, iar chipul ei nu semnifica nimic.
Perspectiva lui Ane:
Am simtit o durere in zona fruntii, iar cateva amintiri au inceput sa imi ruleze cu repeziciune in minte. Totul era atat de rapid incat nu puteam deslusi nimic. Totul se incetinea, iar dintr-o data totul deveni negru pentru cateva secunde. Mi-am dus instinctiv mana la brat, tinand mana apasata pe un loc anume. In mintea mea apareau vag amintiri si replici noncoerente. "Ah.. Mama!Tata! Ce e asta?" , "Sotie.. Sot.." , "Nu e bine sa stai singura pe strada la ora asta,amore.."
- Aaa! - Am cazut in genunchi pe covor, tinandu-mi mainile la cap. - Nu! Nu mai vreau! Taci!
- Anelise, calmeaza-te! Ce s-a intamplat?
Amore.. Amore.. Te iubesc.. Sotia mea.. Nu intelegeam absolut nimic. Ce sunt astea? Totul incepea sa dispara, iar imaginea neagra reveni pentru cateva secunde, dupa care in fata imi aparu chipul lui Nate. Am observat ca plangeam, iar lacrimile mi se scurgeau pe maini. Dar.. De ce am sange pe maini?
Mi-am privit reflexia in masa de sticla si am observat ca aveam siroaie de sange pe chip. Sange? Lacrimi..de..sange.
- N-n-at-e..C-ce s-s-unt a-as-astea?
- Gata iubito, calmeaza-te. Sunt lacrimi, atata tot.
- Atata tot? Asta numesti tu atata tot? - Nodul din gat imi disparuse, acum doar il priveam pe Nate, asteptand sa mai spuna ceva, dar el doar se uita vinovat la mine.
- Ane... Ti-ai amintit ceva? Ceva coerent? Orice...
- Doar cuvinte si niste semne pe mana. - Mi-am ridicat repede maneca si mi-am privit antebratul. Nu era nimic.. - Erau niste semne aici. Nate.. Nu sunt nebuna. Crede-ma!
- Te cred, Anelise. Vino mai aproape. - Am facut intocmai, iar el si-a pus mana pe antebratul meu, iar acum simteam ca acel loc ardea. Mi-am inclestat dintii din cauza durerii, asteptand sa termine cat mai repede orice facea acolo. - Astea erau semnele? - Mi-am privit antebratul si am observat initialele N.D. din care ieseau firsoare de foc.
- Da... Nate.. Ce se intampla aici? Ce esti? Ce sunt?
- Nu o sa iti spun nimic, Ane. O sa astept sa iti amintesti totul... Chiar crezi ca totul a fost pura intamplare? Crezi ca eu am aparut aici doar din intamplare? Crezi ca faptul ca studiem impreuna a fost tot o intamplare? Nu.. Nu a fost.
- Nu mai vreau. Vreau sa imi spui acum tot! M-am saturat sa imi ascunzi totul Nate! Nu mai inteleg nimic! Vreau sa aflu acum absolut tot sau eu plec de aici!
- Ma ameninti?
- Nu. Doar te avertizez. Ori imi spui tot, ori o terminam acum si aici!
- Esti atat de sigura? - Mi-a strans maxilarul si m-a privit adanc in ochi. Tot ce vedeam in ochii lui era furie si indiferenta, fara pic de sentimente. Si-a lipit buzele de ale mele intr-un mod brutal, izbindu-ma de usa unuia din dormitoare. Contactul a fost mult prea puternic, ceea ce m-a facut sa cad. Si-a bagat mana in parul meu sarutandu-mi gatul, muscand in unele locuri.
- Nate.. Ma doare. - Mi-am bagat unghiile ascutite in bratele lui, dupa care am incercat sa il dau la o parte. S-a indepartat privindu-ma furios. - Esti un idiot!
- Ei bine, eu sunt idiotul pe care tu il iubesti. Si mai sunt idiotul care te iubeste! - I-am apucat marginea tricoului si l-am tras mai aproape.
- Te iubesc.
-Te iubesc, Printesa. - A zambit in coltul gurii, dupa care s-a indepartat. Am ridicat intrebator din sprancene. Printesa? Alte amintiri au inceput sa ruleze in mintea mea, dar de data asta totul era diferit. Nu vedeam nimic concret, doar pe mine si pe el, fara replici. Am deschis ochii privindu-l. - Deci?
- Tot nu vrei sa imi spui, nu?
- O sa afli singura. Cred ca o sa fie greu de explicat doua saptamani din viata ta si sa iti povestesc acum tot ce ti-am spus in timp de doua saptamani, nu?
Simteam cum totul se intuneca si pamantul imi fuge de sub picioare. O picatura de sange mi se scurse pe obraz, dar in rest nu mai simteam nimic, inafara de bratele care imi inconjurau corpul. Eram intr-un spatiu negru, singura, imbracata intr-o rochie in flacari. Ce naiba? In jurul meu se invarteau mai multe ecrane, intr-un ritm lent. Am atins unul din ecran, iar mana imi trecu prin el. Ce e asta?
1. Va place acest capitol? 2. Am planuit pentru urmatorul, cateva secvente din acele doua saptamani, inainte sa se trezeasca. Ce spuneti?
