Capitolul 40:
Usa se deschise brusc, iar in camera intra Ashton, avand o privire terifiata intiparita pe chip. L-am privit cateva secunde, dar nu zicea nimic. Se mai linisti putin, dar cu toate astea se vedea ca era distrus. Ce naiba se intamplase?
- Ce s-a intamplat, Ashton? ...
- Cred ca avem o problema. Cred ca ar fi cazul sa veniti sa vedeti. - Iesi pe usa, lasandu-ne pe ganduri. Nate s-a dat jos din pat si s-a dus la baie sa faca un dus. A iesit in cateva minute si s-a imbracat cu o camasa albastru inchis si o pereche de jeans albi. M-a luat de mana si am coborat la parter. Multi era agitati, iar in jur roiau persoane pe care nu le vazusem niciodata.
- Pot sa aflu si eu ce s-a intamplat? - Se rasti Nate, dupa care ma trase pana la Vladimir. Multe priviri erau atintite asupra noastra, dar Nate continua sa ma traga dupa el. - Tata, ce e?
- L-am gasit pe Matt mort si cu un bilet pentru tine. - Din cate stiu, Matt era fratele lui Ashton si un bun prieten de-al lui Nate. De asta arata asa Ash cand a venit dimineata in camera noastra. Nate a luat biletul si l-a citit, dupa care l-a strans in mana.
- Pot sa citesc? - Mi-a dat biletul. Pe el scria "Stii... Nu m-am putut hotara intre Ashton sau Matt, avand in vedere ca sunt cei mai buni luptatori si prieteni ai tai, dar pana la urma l-am ales pe Matt. Cred ca ar trebui sa imi si multumesti ca nu l-am luat pe Ashton si ca nu ti-am ranit sora. Acum suntem chit... Asta a fost pentru ca mi-ai ucis cei mai buni 20 de luptatori.
Cu speranta ca nu ne vom mai revedea, dragul tau Kevin. "
- Il omor.
- Nu! Eu cred ca ar trebui sa terminam totul acum si aici, Nate. Daca asta a fost ultima lui miscare, nu continua. I-ai ucis 20 de oameni, iar el doar unul.
- Anelise are dreptate. Am terminat orice legatura cu ei. - Aracely aparu din spate, stand langa Ashton, care mai avea putin si plangea. Imi dau seama cat de tare doare sa iti vezi fratele mort, fara suflare si sa stii ca nu il poti aduce inapoi. E mort de mult, deci nu il pot aduce inapoi ca pe Ella. Am oftat si mi-am lasat capul pe umarul lui Nate, care inca privea in gol.
*
Sederea noastra fusese prelungita cu inca cateva zile din cauza acelui incident. Acum stateam acasa, asteptand din moment in moment sa vina Ella din nou si sa faca niste crize pentru ca nu am dat nici un semn de viata. In ultima vreme lipsim cam mult fara sa stie nimeni nimic de noi si nu stiu daca mai pot continua sa o mint. Ea inca nu stie ca Nate e baiatul despre care i-am spus atunci, cel care venise sa ma ia si ale carui initiale erau pe mana mea. Si nu cred ca o sa pot sa ii spun vreodata asta.
- Te simti mai bine?
- Da.. - raspunse el sec. De cand Matt murise era destul de trist in marea majoritate a timpului. Astazi se implineau doua luni de sarcina, iar maine trebuia sa mergem la un control ca sa vedem daca totul este in regula.
- Vrei sa mergi maine cu mine la control sau merg cu Ella?
- O sa merg.
- Nate.. Nu il mai poti aduce inapoi.
- Stiu.. Dar din vina mea a murit, nu? Eu am omorat atatea persoane acolo si acum din vina mea a fost omorata inca una. E ca si cand l-as fi omorat eu..
- Nate, nu e vina ta! Intelege! Kevin l-a omorat. Plus ca atunci nu erai tu... Nu te mai gandi la asta.
Nu a mai spus nimic, ci s-a dus in dormitor. Nu imi place sa il vad asa, ma simt eu ciudat. E ca si cand as sta singura, intr-o casa pustie si lipsita de viata. Sunt unele momente in care nu mai suport absolut nimic si am impresia ca sunt singura, momente in care golul din stomac nu vrea sa dispara, iar lacrimile anunta ca in curand vor sa apara. Momente cand ma simt mult prea vulnerabila si oricine poate face orice cu mine fara sa ma opun.
In viata asta suntem doar niste marionete, controlate de un papusar dupa bunul sau plac. Sentimentele sunt mult prea incurcate pentru a le intelege si le confundam intotdeauna. Unele momente sunt imposibile si simti ca nu mai poti rezista, dar stii ca trebuie sa te ridici si sa nu te lasi invins. Mai sunt acele momente groaznice in care stii ca viata cuiva depinde de tine si ca nu poti face nimic, ca esti cu totul nefolositoare, chiar daca ai vrea sa faci ceva.
M-am lasat sa cad pe canapea, iar ochii mi s-au inchis si am adormit. Eram in acelasi loc negru, acel spatiu infinit, doar ca de data asta totul ma inspaimanta si vreau sa ies cat mai repede de aici. M-am uitat in jur si l-am vazut pe Nate stand intins pe jos, intr-o balta de sange. Am ramas inlemnita cand in spatele sau aparu Kevin cu un ranjet sadic pe fata. Asta urma? Urma sa il omoare pe Nate? Nu! Nu e posibil. M-am indreptat spre el, dar distanta devenea din ce in ce mai mare sau poate ca nu se diminua deloc. Aveam senzatia ca stau pe loc, dar picioarele mi se miscau lent, incercand din rasputeri sa ajunga pana la Nate.
In cateva secunde Kevin era in fata mea, asa ca m-am oprit privindu-l speriata. Simteam ca nu pot face nimic, nu il pot infrunta. Am asteptat sa faca sau sa spuna ceva, dar nimic, doar ranjea sadic. Dupa cateva minute in care ma privi, scoase un cutit de la spate. Am dat un pas inapoi, dar nimic. Acum eram langa el. In cateva secunde cutitul intra in abdomenul meu, iar un geamat de durere imi scapa printre buze.
- Iubito, trezeste-te! Anelise! - Auzeam vocea pe fundal, iar totul din jurul meu disparu, iar imaginea livingului si a lui Nate imi aparu in fata. - A fost doar un cosmar.
- E-er-erai m-mort... Mi-mi-a omorat c-copilul... - Am spus printre suspine, dupa care m-am agatat de gatul lui Nate, tinandu-l strans.
- Cine?
- K-kevin..
- Gata, Ane. Nu s-a intamplat nimic. Suntem bine.
- Cred ca vrea sa te omoare, Nate. Si pe copil si pe mine.
- O sa ne mutam la palat daca vrei. O sa fii in siguranta acolo, bine? Nu o sa te las singura nici un minut. - Isi muta bratele pe spatele meu, tinandu-ma strans lipita de el.
- Putem sa mergem azi la control? Vreau sa stiu ca e bine. - A afirmat din cap, dupa care mi-a sters lacrimile. Mi-am luat geanta si m-am incaltat, dupa care am iesit din apartament. Liftul era gol, asa ca am intrat fara sa mai asteptam. In cateva minute am ajuns la parter. Usile s-au deschis , iar noi am iesit, indreptandu-ne spre masina.
In cateva minute am ajuns la un spital si am mers spre un cabinet din incinta acestuia. Am asteptat pana s-au eliberat locurile si am intrat. M-am intins pe un pat, destul de ciudat. Doctorita mi-a ridicat bluza, dupa care am asteptat sa faca ce are de facut si m-am relaxat inchizand ochii. Am simtit ceva rece pe abdomen, dar nu i-am deschis.
- Cate luni aveti?
- 2 luni.
- Doua luni? Dar.. Copilul e mult prea dezvoltat pentru doua luni, defapt copiii.
- Copiii?
- Da. Sunt gemeni... Si peste cateva saptamani puteti reveni ca sa vedeti ce aveti, dar nu imi vine sa cred ca la doua luni sunt atat de dezvoltati. - Am ridicat nepasatoare din umeri. O sa am doi copii! Oh, Doamne! In scurt timp am iesit din cabinet, cu un ranjet imens pe fata.
- O sa avem doi copii! Iti vine sa crezi?
- Sper ca nu o sa fie amandoua fete.. Nu pot sta la doua usi.
- Nathaniel! Nu o sa stai la nici o usa. O sa am eu grija de asta.
- Vreau baiat.
- Eu vreau fata. - Am chicotit, dupa care l-am strans in brate.
P.s. Vreau multe pareri si scuze ca nu am putut sa dau next aseara.
1. Am nevoie de o perere. Ati vrea sa moara Kevin sau nu?
