Capitolul 9:
Auzeam voci in jurul meu, dar nu puteam deschide ochii, oricat as fi vrut. Nu intelegeam ce s-a intamplat si de ce e in aer miroase ca in laboratorul de chimie. Nu mi-a placut niciodata aceasta materie.
Imi simteam corpul amortit si nu ma puteam misca. Am facut un efort si am deschis ochii, dar tot ce am vazut a fost un tavan alb. Mi-am dat seama ca ma puteam misca, asa ca am... incercat sa ridic mana dar ceva mi-o tinea pe pat.
- Anelise!
- Ce s-a intamplat? Ce caut aici?
- Pai.. Ai fost plecata intr-o mini-vacanta si am fost sunati si ni s-a spus ca ai lesinat si ca acum esti la spital. Esti bine?
- Da..Doar ca nu imi amintesc de nici o vacanta.
- Ah.. Pai doctorii spun ca ai avut un fel de soc..si.. nu iti amintesti lucrurile care s-au intamplat in ultimele doua saptamani. Ar fi putut fi si mai rau, dar e doar pentru o perioada.
- Si unde am fost?
- Mhmm.. In.. Turcia.
- Aha.. Te comporti ciudat.
- Doar mi-am facut griji pentru tine.
- Daca spui tu.
- Eu ma duc sa imi iau o cafea. Vrei ceva?
- Nu, multumesc.
Nu stiu de ce, dar nu o cred. Am lesinat? Am avut un soc? De la ce? Off.. Am lasat capul pe spate si am privit tavanul. Alb...
Perspectiva lui Nathaniel:
Asteptam sa iasa mama ei din salon pentru a vorbi cu ea. Usa s-a deschis, iar o femeie in jurul varstei de 40 de ani a iesit cu fata posomorata.
- Este bine.. Vrei sa o vezi? Nu isi mai aminteste absolut nici un moment de acolo si nu te cunoaste.
- Da.. Stiu. Am vorbit si stiti absolut tot ce stie ea si sper ca nu va sperie si ca o sa o tineti langa dumneavoastra si tatal ei.
- Oh.. Cu siguranta nu. Am mai auzit cateva legende, dar nu stiam ca e adevarat. Dar nu conteaza. E fiica mea. Am stiut ca e ceva ciudat cu ea de la nastere.
- Acum nu vreau sa intru. O sa astept sa isi aminteasca ea. Raman in oras si o vom lua de la capat. E.. Ca si cand nu m-ar fi cunoascut niciodata.
- Bine, Nathaniel. Eu ma intorc la ea. In seara asta o va externa.
Am spus la revedere si am plecat. Deja ma atasasem de ea, dar aici ma va cunoaste pe mine cu adevarat. Exact asa cum eram in urma cu un an. Niciodata nu mi-a placut sa stau in palat. Mereu am locuit in alte tari, iar acum am un an la dispozitie sa o fac sa se intoarca inapoi la mine. Nu va fi prea greu..Sper. Daca am facut-o odata sa ma iubeasca, o pot face si a doua oara.
Acum..Sa revenim la vechile obiceiuri si sa lasam Printii si Printesele deoparte. Nu vreau sa ma intorc acolo, iar tata mi-a dat un an sa devina totul cum era. Si acum imi rasunau in cap acele cuvinte. "Ai timp un an sa o faci sa te iubeasca din nou si sa o aduci aici, daca nu ,te vei casatori cu Alicia." . Numai gandul ca va trebui sa ma casatoresc cu parasuta aia imi provoca greata. Am urcat in masina, am aprins o tigara si m-am indreptat spre hotelul la care eram cazat. Va trebui sa imi caut un apartament cat mai curand.
Daca ar sti tata ca am revenit la vechile obiceiuri. Oh.. Ce Print mai sunt eu? Hello! Nu eu am vrut sa ma nasc acolo. Mereu mi-a placut sa stau printre oameni si sa ma consider superior lor.
*
Perspectiva lui Anelise:
M-am schimbat de halatul acela oribil de spital si m asteptat sa imi scoata mama externarea. Eram atat de plictisita, dar trebuia sa stau linistita in seara aceasta. Am urcat in masina Ellei impreuna cu ea, iar mama in cealalta masina. Chiar as vrea sa merg intr-un club in aceasta seara, dar cu mama prin preajma nu am sanse. Sau... Poate da. Am chicotit si m-am intors spre Ella.
