Capitolul 47:
EPILOG.. Partea 2:
Perspectiva lui Matt. ...
In ultima saptamana , de cand a aflat mama de mine si de Lara am impresia ca ma priveste putin cam ciudat. Inteleg ca Ella e prietena ei si ca nu vrea sa o raneasca, iar relatia dintre mine si Lara e imposibila pentru ca ea e om... Eu voi fi nemuritor, iar ea va imbatrani. Noi nu putem transforma oameni.. Ei sunt alesi de destin, iar sufletul meu pereche va fi ales tot de destin. Partea proasta aici e ca Lara nu poate fi sufletul meu pereche.. E in totalitate om, plus ca nu a avut stramosi demoni. Nu o iubesc cine stie ce, dar ma simt atras oarecum de ea. Acum.. La micul-dejun mama inca imi mai arunca priviri, asigurandu-se ca nu ma evapor si ca nu dispar din fata ei. Ebby e tinuta sub presiune de nimeni altul decat tata.. Nu m-as fi gandit niciodata ca tata poate fi asa autoritar.
- Mama! Ai putea sa nu ma mai privesti asa? Nu am omorat pe nimeni. - M-am trezit spunand, iar chipul mamei se crispa. Parea destul de nervoasa..
- Matthew.. Ce nu poti intelege? E om! Tu si Lara nu puteti fi impreuna...
- Nu e numai asta, nu?
- Uite... Eu si tatal tau stim cine e sufletul tau pereche. Si.. maine o sa plecam la palat. Va trebui sa o intalnesti.
- Perfect! Seth a pecat de.. ieri. - Spuse Ebba evitand la sfarsit pentru ca tata o privea. Nu eram singurul enervat in casa asta.
- Mama. Nu vreau sa cunosc nici o tipa, intelege. Nu pot sa ma distrez putin cu ea?
- Tu te auzi ce spui, Matt? Lara e fiica Ellei. Cum sa te distrezi cu ea?
- Bine, bine... A inteles ideea. Nu mai tipa. Dar cu Ebby ce aveti?
- Eu, nimic... Seth e un baiat simpatic.
- Pana acum o saptamana nici nu stiai cine e.. In fine.. Tata?
- Doar stii ca tatal tau are o problema cu toti pretendentii Ebbey. Dragule.. Lasa-i impace. Daca se iubesc, se vor casatori si vor fi ca noi. - Tata nu a spus nimic, ci a continuat sa manance, lasand-o pe Ebby in pace. Dupa ce am terminat de mancat am plecat in dormitor.. Cred ca va trebui sa ma despart de Lara, nu? Am coborat la parter, zarindu-mi parintii pe canapea.
- Mama.. Vreau sa merg sa vorbesc cu Lara. Daca maine tot plecam.. Trebuie sa ma despart de ea.
- Ma bucur ca ai inteles dragule. Du-te. - I-am dat un mesaj prin care ne intalneam in 10 minute in fata casei ei. M-am urcat in masina si am plecat spre casa parintilor ei, strangand din cand in cand volanul in maini. Oare ce o sa ii spun? Off.. Nu vreau sa o ranesc, dar mama are dreptate. Poate pentru mine a fost mai mult o distractie. Imi placea de ea, dar nu pot spune ca o iubesc. O vad doar de cateva ori pe luna si atunci in pat. Daca ar sti Ella ce face... In vreo 15 minute eram in fata casei ei, iar ea ma astepta acolo, imbracata intr-o pereche de blugi scurti, un tricou si cu un pulover tras pe deasupra. Cand m-am apropiat de ea, a dat sa ma sarute, dar m-am dat la o parte.
- Nu pentru asta am venit, Lara.
- S-a intamplat ceva, iubitule?
- Uite.. Noi doi trebuie sa ne despartim .
- Poftim?
- Lara... Tu nu esti ca mine. Eu nu o sa mor niciodata, in timp ce tu da. Eu am un suflet pereche si maine o sa trebuiasca sa plec si nu stiu daca ma voi mai intoarce. Nu am vrut sa te ranesc dar... Nu te iubesc. - Cateva lacrimi ii curgeau pe obraji si se dadu cativa pasi in spate.
- G-glumesti n-nu?
- Nu. Doar atat am avut sa iti spun.. Si.. Uita-ma. Eu asta o sa fac. - Nu am mai spus nimic, ci am intrat in masina, indreptandu-ma spre casa. Uneori aveam impresia ca sta cu mine doar pentru sex, nu am stiut ca ma iubeste, dar cum spuneam. Lara nu e sufletul meu pereche.. Vreau sa plec cat mai repede de aici. Macar Ebby are o relatie perfecta cu Seth.. Ei doi sunt suflete pereche. Ebby cand vrea sa afle ceva, face cercetari mai amanuntite ca FBI. Si asa au aflat asta... Mereu am fost alaturi de ea, chiar daca ne mai certam uneori.
