Pulsul vieții

I

Am ieşit afară doar pentru că nu mai suport.
Am ieşit văzând vremea de afară. E răcoare. Bate vântul. Stă să plouă. Cerul e înnorat, şi odată cu el, şi sufletul meu.
Mi-e dor să mă strângi în brațe. Mi-e dor să-ți port hanoracul şi să mă simt protejată.
Plouă.
Stau şi mă gândesc cât îmi lipsesc unele persoane.
Nu fumez. Am ales să nu o mai fac pentru că mă distruge mai mult decât o fac eu singură. Mai mult decât o faci tu.
Mi-e dor de tine. De cum îmi spuneai că-ți este dor de mine. Îmi este dor de vechea eu.
Hanoracul de pe mine simte picăturile reci de ploaie.
Pe ecranul telefonului, unde stă un mesaj ce ar vrea să fie trimis către tine, se aşează picături reci de ploaie. "Bună, îmi lipseşti".
Şters, şi rescris de sute de ori.
Ceva distinctiv de vremea de afară se simte pe obrajii mei. Lacrimi.
Nu din cauza ta. Pe tine am ales să te uit. E din cauza amintirilor pe care mi le-ai plantat în gânduri.
Aştept pe cineva. Dar nu ştiu pe cine.