Pulsul vieții

IX

Cine sunt eu fără tine? Cine aş fi acum fără amintirile pe care mi le-ai lăsat? Ce ar rămâne din mine dacă tu pleci?
Mi-e frică. Mi-e frică de întuneric. Mi-e frică de peisajul ăsta înnoptat care îmi arată partea tristă a lucrurilor.
"Doar noi doi" şi atât. Singuri la miezul nopții într-un parc slab luminat. Ştii câte senzații îmi dă asta?  Prea multe sentimente pe care corpul şi mintea mea nu le poate suporta. Şi tremur iar. Mintea mea reproduce iar sentimentul pe care îl aveam când  te-am îmbrățişat. Doare să retrăiesc asta.
Seara aia. Genul de seară de vară pe care nu o uiți. Niciodată. Genul de seară pe care o visezi. Stând acolo, sprijinită de umărul tău, uitându-mă la stele şi ținându-te de mână. Imaginează-ți doar. Retrăieşte. Simte. Închide ochii. E perfect, nu-i aşa? Ştiu. Asta simt şi acum. Asta simt de fiecare dată când mă uit seara spre cer. Şi încă îmi simt mâna într-a ta.
Şi doare. Doare faptul că te vreau din ce în ce mai mult şi nu e posibil. N-o să fie niciodată.
Ador versiunea asta a ta. Vulnerabilă. Sinceră. La miezul nopții sub un cer înstelat. Pe o bancă într-un parc gol.
Nu ştiu ce să simt. Dar ştiu că tremur. Respirația mi se opreşte de fiecare dată când te îmbrățişez. De fiecare dată când te simt aproape. Şi aş da orice să simt asta la nesfârşit.
Şi totul parcă e magic. Magie. Ca în poveştile cu zâne. Când ei se sărută şi totul e minunat. Aşa mă simt şi eu când mă săruți. Şi parcă totul prinde viață. Şi ajungi la deznodământul poveştii. Unde te bucuri de fiecare clipă când el te ține în brațe şi zâmbeşte când îl păcăleşti să te pupe pe obraz. La momentul în care spui orice prostie doar ca să vezi că zâmbeşte. La momentul în care îți permiți să recunoşti că te-ai ataşat de el şi nu vrei să plece. Momentele ca astea. Pentru ele vrei să trăieşti. Pentru săruturi din senin şi ochi luminați. Pentru serile de vară şi amintiri de neuitat. Pentru ceea ce eşti când eşti lângă el. Atingerea lui. Căldura buzelor care îți calmează toți demonii. Sentimente ce transformă în copilul fericit care erai odată.
Rămâi aici. Şi jură-mi pe degețel că n-o să pleci vreodată.